Îmi ies din trup acum, a câta oară ?

S-ajung la cel care m-a definit

La îngerul meu alb cu chipul însorit

Ce a vibrat în mine-ntâia oară

Plutesc legată de cordonul de argint,

Mă las în voia unei stări divine…

sărat ca marea 

mă absorb în timp

mereu îndiguind …

Se duse viața ca un vis de noapte

rătăcitor pe geana gândului târziu,

privind-napoi parcă deschid o carte

lăsată pe un raft străin, fără să știu.

Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,

eternă, distructivă, fără de sfârșit,…

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de mii de ori

Și leagănul tău…

Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se extinde, crește, crește, lasă loc

Unui câmp arid cu triste amintiri de peste veac…

zorile cele dintâi sunt limpezi

arde în ele un început de senin scăpat de la soare

înca nu știi ce se petrece

li se mai spune și argintul din zori

pe urmă vin zorile aurii

strălucitoare ca un pârâu împins la vale

un fel de căldură

prinde sa poleiască sufletul 

și să-l mângîie

ca aurul

înainte de a crăpa soarele pe boltă

apare o apă neagră

o dungă mâzgălită dintr-o noapte…

Între măreţia cerului şi belşugul pământului

Se vaietă Aleşii de culori prea stinse;

Un vierme bifurcat, ieri păgubit de plombe neslavone,

Înfulecă în două fălci - s-astupe găuri;

O cămilă în cojoc de paie, neîncolţite cândva,

Îşi mâncă cenuşa prelinsă din cocoaşe;

Un hulub răpitor, laic constrâns să postească cu pită,

Alocă docil martiri stafiei de pace;

Noul Hitler, prin inserarea implantului…

Venea dinspre zări miros de tămâie

în straie de cântec plecat din altar,

trecea peste râu, la mal să se suie

pe scripca purtată de-un vechi lăutar.

Arcușul…

Din care genă te-ai născut , iubire 

Și ai venit cu vântul deodată ,

Mi-ai spart fereastra și cu o privire

Mi-ai și făcut transferul . Vena-i gata

Să te primească proaspătă , dansând

Și să te-ascundă drept în atriul…

Am să m-ascund, iubite, în valea cu cireșe

Unde se strigă - șase, iunie a venit -

Și-am să-ți trimit vreo două, trei depeșe

Să mă găsești dincolo de…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia ciugulind din…

zidurile

au fost și vor rămâne

mii de ani  

nu cred că vom putea face ceva

poporului care trăiește aici

se împlinește imnul învățat de la sfetnicii beți

în nopțile de iarnă când ni se lungeau oasele

lupii suflau greu

din tot trupul

știam că…

Îţi scriu cu inima în palmă;

I-am răsucit ventriculul pe dos;

Îndemn îmi sunt mustrări de-a valma

Pătrunse-n conştiinţă generos.

Îţi scriu cu inima obscenă,

Sătulă de atâta îndărăt;

Luând la pix tumori perene,

Nu au cum să rămână în secret.

Tăia-voi, ca-n duşmani, feroce,

Pân'ultimul polip neobrăzat,

Privat de sprijin şi de voce,

În veci nu va mai fi (re)editat.

Iar dacă vor striga…

mitru oncică

era omul bisericii

priceput la toate cele dezlânate de curgerea vremii

îl trimiteau să anunțe popa despre…

Privesc în tăcere cum plouă afară,

aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,

departe se-aude cântând o fanfară,

un plâns de alămuri venit după noi.



Coboară bemolii domol în trompete,

pe triluri prelungi de vrăjit triolet,

seduși în cădere de tubele-ascete,

dar prinși între ancii de brav clarinet.



Aud un diez, laminat în fligoarne,

adună din urmă bemolii-n careu,

dar bașii întorși parcă vor să răstoarne

uitări prelungite din…

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,

în care mai plâng copii nenăscuți

din mame uitate sub gloanțele trase.

Și voci neștiute aud din trecut,

ajung la ureche în zeci de jargoane,     

în inimă crește un zvon nevăzut

din…

Ridicolul hohoteşte deghizat,

Norocul joacă zaruri la statuie,

Timpul îmi dă pauză,

Raţiunea scormoneşte disperată.

Stai!

Dulăii o latră,

Ori poate înjură

Că strică liniştea în care

Poeţii se dizolvă în percepţia stării,

Inefabilul se produce,

Etericul poem

Îl aud,

Se naşte,

Foamea,

Foamea strigă,

Gunoaiele cântă bolnave,

O vrabie vrea să-mi vândă

Sonete…

De- aş iubi ca mările nisipul

Te-aş vrea smarald al ochilor de noapte,

Să te închid cu scoicile de şoapte,

Să te aud cum zilnic îmi furi timpul

Şi doar o umbră voi rămâne mâine,

Pe ea să te întinzi în insolaţii,

Vei fi zeiţa fără revelaţii,

Te-oi însoţi tacit precum un câine

În vânători regeşti printre corali

Şi vei privi cu o mirare-adâncă

Cum regii din abis îmi sunt…