sfârşit prelung de anotimp…

lumină neagră, timp bătrân…

nu e păcat să scoți lumina dintre ferești și să zidești în fiecare noapte

o femeie în tine

și ziua să se surpe din brațele ei

să o zidești până când apa devine sete și trupul foame până când trebuie numai o cărămidă

pentru noaptea ce vine

nu e păcat să re-zidești în fiecare noapte femeia precum o biserică arsă

de…

nu îl voi scrie

dar am să-ți las cuvintele

undeva la îndemână

în frigider

sub pachetul de unt



n-ar trebui să îți fie

prea greu

la cafea dintotdeauna

tu ai avut un puzzle

prin cap



oricum le vei așeza

va fi despre tine

și oricum îl vei citi

de la început

sau de la sfârșit

vei…

De când tăcerea mă înalţă

Ce-or fi visat ursitorile

de mă țineau în brațe

ca pe-o întâmplare dragă

fragilelor amintiri despre

cerul de ceramică sacră -

spart în carul cu fân

pentru caii zilelor…

Prin cazinoul vieţii,

La braţ cu-al meu noroc,

Am provocat destinul

La un sinistru joc:

Pe cartea tinereţii

Mizat-am,fericirea

Ce-n răzbunarea-i crudă

Mi-a blestemat iubirea

Pe care am pierdut-o

Căutându-mi  idealul

Atunci cu-amarul vieţii

Mi s-a umplut paharul.

Şi fiindcă am pierdut

În jocul cu iubirea

În a sa răzbunare

Mi-a adormit simţirea

Şi astfel am aflat

Cum poţi să…

de hainele frigului, un (cu)tremur îmi străbătea

mintea ţintuită de babele ploioase. Acum

au plecat. M-au lăsat să mă bucur de ghiocei, 

singur. Dezbrăcat de mine, priveam primăvara

altora. Eram hotărât să mă angajez grădinar.

Să le stropesc  grădina. Stropitoare aveam-

ochii. Doar sită îmi mai trebuia la pâlnia-gură, să pun

cu opritor de negru sânge din mine

şi albastru

să curgă râul

din venele rămase…

mă spovedesc sub poala dimineții 

în sens invers acelor de ceasornic

rotesc tot ce nu sunt și aș putea fi

ceașca de cafea e înaltă

încap gândurile toate fără loc deasupra

în ochiul lumii port alte și alte culori

ale mele sunt răsturnate

mai mici decât visul

spuma arabică are urme de curcubeu

rotindu-se pe buzele mele mor instant

efemerul la efemer trage

și ploaia de pământ se leagă până la cer

nimicul e doar…

Doar pietrele din ape mai curg pe lutul lunii,

Când cerul se roteşte şi lasă loc furtunii,

Iar noaptea se topeşte în cenuşiu de stele...

Pământul m-adânceşte încetinit de ele.

Doar trupul din clepsidră se pierde în nisipuri,

Când timpul fără vârste îndoliază chipuri,

Şi trec în lumi abstracte, în veacul de uitare...

M-aşterne umbra morţii, cenuşă în altare.

Doar pietrele din ape mai plâng în albul zării,

Când…

ai văzut câte privighetori și-au dat demisia

de pe un singur ram?

își știrbiseră notele deveniseră babilonice

unele spun că ar fi văzut o turmă de miei păscând

pe tălpile iadului

altele nu-și mai găseau nuanța de verde care albăstrea  

sonetele de mai

nu le pot ajuta  nici măcar nu le pot spune

de ce au sfârșit fără să ceară transferul

când toate se scăldaseră în cel mai intens tablou

stropit cu…

 Mă-ncumet  uneori  să dau o raită

prin planeta locuită de cuvinte;

vreau să le ştiu sănătoase, pe la casele lor.

Îmi zic:

Ce-ar fi să le am partenere de joacă?

Întâi deschei nasturii DEX-ului,

acoperământul lor, la vreme de intemperii;

deschid apoi fermoarul cuvintelor- acţiuni

cu care ma  joc  "De-a fripta",

sau, va mai amintiţi jocul acela din copilărie,

"Mă iubeşte, cu inima, cu foc...",

din…

când ai să pleci,

să iei cu tine

tot nespusul:

cuvântul tainei

- merinde pentru drum -

cel mai curat, mai hrănitor

şi mai bogat

- măr răscumpărat -

Eu n-am furat încă nimic

Dar lasă că mă fac eu mare

Şi-am să primesc o şpagă-n plic

Ca nea Ministrul (nu spun care!)…

În zorii zilei soarele se destrăma dintr-o perdea de nori

razele căzute pe stropii ploilor trecute

întorceau feţele pesimiste ale sufletului

ca un brutar pâinea pe vetre încinse

pădurile ciupeau pe alocuri din zare scuturând norii

pe umbre palide

trăiam o senzaţie de bine coşmarul nopţii fugise

freamătul străzii răsucise clepsidra

timpul picura pe tâmplele mele, eram atât de viu

încât puteam să gândesc

ploua de la vest la est, fulgera peste tot

am…

Derive dulci amortizăm, marea e un ultim scut,

Ticăitul stă în ceas ca un urlet lung de lup,

Îl ignor, obişnuinţa nu-mi dă voie să asmut

Şi mă dau pe o furtună lanţurile să le rup.

Răsiciri, învârtoşare, toţi mă iau în râs ades,

Mă înghite iar balena, şlefuiesc un continent

Până când rămân cu ştraiful ultimului gând ales

Din pădurile de planuri declinate…

nostalgii

vârstele s-au adunat prin sure cercuri,

toate drumurile vieții s-au întors acasă,

rosturile anilor s-au închis în povești,

visele au căzut grămadă pe casa mea,

prin ferestre se perindă fantasme…

Magicianul pipăie forme de adevăruri stranii,

dansează pe luciul anesteziat al atenției

împărțind copilărește miere centrifugată de iluzii -

complice fiindu-i lumina legată la ochi

de semne bănuite a fi

săgeți pentru arcul încordat al dramatizării .…

Luminile se-aprind,

Steluţe sclipitoare

Îmbracă noaptea rece,

E satu-n sărbătoare!

Pe drum,se pierd in noapte

Clinchet de zurgalai,

La geamuri,domnisoare

Privesc dupa flacai.

Prin fulgii jucăuşi

Copii îndrăzneţi

Cu viscolul ce urlă

Fac trânte prin nămeţi

Şi câinii s-au trezit,

Colindători pe-afară,

Un coş cu mere mama

Aduce din camară!

Gutui şi-o lumânare

Aprinsă stă pe masă,

Miros de colăcei

Umple întreaga…

broască ţestoasă a poposit în braţele

mele. Era în toamna mea. Nu apă,

nu mâncare, nu mângâiere care oricum,

nu părea să o simtă prin carapacea

împotriva lumii. Nu vroia decât să hiberneze. 

I-am pregătit culcuşul pe o piatră, într-o copăiţă

albastră să creadă că are cerul deasupra. Până

mai ieri, a dormit. Acum şi-a scos picioarele

din carapace să-noate şi ochii

i-a deschis larg.

Am fugit la…