Poveste de Craciun

[Gabriela Frant]

Luminile se-aprind,
Steluţe sclipitoare
Îmbracă noaptea rece,
E satu-n sărbătoare!
Pe drum,se pierd in noapte
Clinchet de zurgalai,
La geamuri,domnisoare
Privesc dupa flacai.
Prin fulgii jucăuşi
Copii îndrăzneţi
Cu viscolul ce urlă
Fac trânte prin nămeţi
Şi câinii s-au trezit,
Colindători pe-afară,
Un coş cu mere mama
Aduce din camară!
Gutui şi-o lumânare
Aprinsă stă pe masă,
Miros de colăcei
Umple întreaga casă!
Eu, sub privirea caldă
A flăcării stinghere,
În ale mamei braţe,
Pisica-ntr-ale mele,
Tăcute ascultăm
Poveste stelei, care
De secole-mpleteşte
Din fulgi de nea cărare,
Lumina revărsându-şi
În noaptea de Ajun
Sa incalzeasca pruncul
Din grajdul lui Crăciun!..
Cântând, coboară îngeri,
Din zările senine
Ajung şi cei trei magi
La iesle, să se-nchine!

................................

Pe hornul din camin
In pulberea cenusii
Coboara-o stea albastra
Se-aseaza-n pragul usii.
O iau in maini.E rece!
Ba parca-i o vapaie!
Ma arde ca un foc,
Ma uda ca o ploaie:
-Cine esti tu? Si-aud
Un glas plin de durere
-Nu stiu;sunt eu,e mama
Sau fiica fiicei mele!

Vreau sa arat la toti
Minunea vorbitoare:
-E doar un strop de apa!
Nu, un cristal de sare.

..................................

Un Mos cu barba alba
Imi sterge lacrima
Si aratandu-mi sacul
Ma-ntreaba ce sa-mi dea.
Alaturi ii sta renul,
Privesc spre amandoi:
Stii,imi doresc din suflet
Steluta inapoi
Si te mai rog, Craciune,
Sa-mi spui a ei poveste
Caci vreau sa o ajut
Sa afle cine este.
Mosul imi face semn
De barba sa il prind
Da bice renului
Si-am disparut in Timp.
Lasam in urma noastra
Orase luminate
Si forfota din sate,
Cladiri ce par palate.
Pierduta printre stele
Nu mai stiu cine sunt
Dar inteleg ca Raiul
E-acasa,pe Pamant!
Iar in caderea lina
Prin fulgii jucausi
Eu zborul mi-l opresc
La pragul unei usi!...

E frig şi-i întuneric,
Sunt coji de nuci pe jos,
Fuiorul Torcatoarea
L-a terminat de tors.
Sub bradul prăfuit
I-un glob ciobit din sticlă,
Pe-un scaun e o carte,
Alături o pisică,

Doar oameni de zăpadă
Pe străzile pustii
Şi viscolul, gemând,
Îi caută pe copii.
Zac crengi rupte de ger
Si brazi fără de viata,
Nici câinii nu mai latră
E-un sat,uitat,de gheată!
O siluetă-n noapte
Se-ndreaptă către geam,
Se duce să-şi ia darul
Din fiecare an.
E steaua ei albastră,
Acum, pătrunde-n casă:
Mere, colaci, gutui
De toate sunt pe masă!
Luminile se-aprind
Şi raze sclipitoare
Îi încălzesc tristeţea,
E satu-n sărbătoare!
Colindătorii cântă,
Ecou-ndepărtat
În noapte le răspunde:
„Hristos a inviat!”

Prin minte îmi trec toate
Ca o străfulgerare,
Sunt Steua-Om, si-astept
Raspuns la o-ntrebare.

Cand ultimul taciune
Se stinge-n semineu
Aud sau spun in soapta:
Sunt Eu! Sunt Eu! Sunt Eu!

....................................

In palma-i calda, mama
Mi-aduna lacrima
Si-mi spune c-a fost Mosul
Dar fiindca se grabea
Ca trebuia sa-ajunga
Si pe la alti copii
El mi-a lasat sub brad
Un sac cu jucarii!
Cand imi zareste fata
Cuprinsa de mirare
Imi spune-ncet,in soapta,
Ca-ntreacat,Mosul care
Imparte daruri scumpe
La toti ce sunt cuminti
Mi-a pus in varf,podoaba,
Iubirea de parinti.

Cu glasu-i bland imi spune:
-N-a fost decat un vis,
Acuma mergi si vezi
De ai tot ce i-ai scris.

Prin geana-nlacrimata
Vad bradu-mpodobit
Si-n varful lui vad steaua
Ce-n trupu-i obosit
Adaposteste lumea
Si-i simt a ei dorinta
Iar sufletul mi-i greu
Si plin de neputinta.
O-ntreb atunci pe mama:
-Se mai intoarce oare?
Stii,vreau sa-i cer lui Mosul
Sa fii nemuritoare!

Privim pe geam tacute
Cum se asterne neaua,
Copii,la usa-ntreaba
Daca primim cu „Steaua”.

Colindul,lin,il simt
Vibrand in jurul meu
Si nu stiu,e bunica,
E mama ori sunt eu!...

[Sofia Sincă]

Lipsesc diacriticile.

[Ion Lazăr da Coza]

La Crăciun se spune „Hristos a înviat!”????

Versuri populare.

Remarc ultimul catren:

Colindul,lin,il simt
Vibrand in jurul meu
Si nu stiu,e bunica,
E mama ori sunt eu!...

da Coza