știu cum este să fii tânăr

să-ți neglijezi trupul

vocea interioară și toate lucrurile ce ar vrea să te țină

pe linia de plutire

nu știi cât îmi doresc o plăcintă cu mere

și câte întrebări îmi fac zilele de neînduplecat

mă visez cu tine între flori

cu țigara într-o mână

un tramvai de epocă mă lasă în fața cârciumii unde pot bea

pe gratis

povestea unui om fără dumnezeu face bani

în limite…

înțeleptul mi-a spus

întreabă cartea destinului

femeia

mă obsedează până la lacrimi

locul în care ar fi trebuit să îmi crească la loc

carnea

sub ramurile pomului după care știam că nu am voie

să-mi las dorința să se țină

în mod inconștient

hrăneam îndoieli

păstram în minte un loc oricărui lucru ce nu-mi aparținea

o melodie cu psihicul tare îmi făcea

sinapsele asemeni șinei de tren năpădite

de…

urăsc frigul

nu frigul dinaintea morții

frigul după o noapte albă cu pungi sub ochi

și plescăituri

dese

din cauza tutunului

îngălbenesc frunzele în pomi hârtia și piatra dinților

îmi bag capul între umeri

mai mult dintr-un obicei dobândit decât

din moștenirea genetică

las ce-i al meu în seama destinului

de unde venim sau unde ne ducem sunt impulsuri

ce-mi sperie inima

azi

mi-am…

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare  profundă

alegeam la fasole

luam un pumn de boabe în timp ce le dădeam drumul

de sus

suflam cu putere praful

paiele amare pentru cei din casă

munca nu era o bucurie

mai mult un motiv

tata să poată bea cu prietenii până când mama

disperată a pus maioneză în…

şoaptele nopții preţuiesc cât

un castel de nisip inima mea crede în pilda

celor zece fecioare

voi pune un diavol deşirat să umple lămpile cu ulei

din cel nou

soarelui copiii săracilor strigă

urcă-te pleşuvule

îmi țeși păienjeni din sâmburi uscaţi

cuvintele se fac o ploaie

în frunze

cine ar putea să trăiască aşa ca noi

cu două cuvinte pe zi 

mi-e dor să-mi fierb

paie

să-mi las părul pe…

nu credeam să cunosc lumea

așa cum dorința mea a crescut pentru ea

mă bucuram că ziua aceasta o să-mi strice puținul bun

moștenit de la cei ce întind ploile

fiecare poliță are un deget de sânge în dreptul ei

se adună celulele viitoarelor părți din materialul genetic

mă regăsesc în fața unui tablou cu flăcări

ce n-ar exista fără aerul din încăpere

aplecarea mea către violență ar face concesii istoriei

dar prezența…

sigur ai fost un copil bun

lenevesc cât pot de mult făcând eforturi să mi te închipui

în casa părintească

lipsită de griji

mi-ar plăcea să merg cu tine la munte la adunat brânza

pe carul cu fân de la marginea satului

numărând crucile

la culesul strugurilor

nimic nu ar fi fost mai încărcat de erotism decât să-ți ascult trupul

aerul făcându-și loc în plămâni

în timp ce boabele își lasă zeama pe mine de parcă m-ar…

de parcă între noi ar sta un braț de cuvinte

ce îmbogățesc mintea și hrănesc inima

din coapsele nopții

mă tulbură vibrații de leneșe ape

pe sub prunii putreziți după zeamă

de câte ori nu am vrut să fiu

în locul unde privești și nu vezi nimic

mi-am lăsat gândurile să-ți deseneze pe umeri un surâs

ușor lipicios

de ținut minte

de parcă mâinile mele ar fi ultimele ce te-ar atinge

iubesc vraja acestui…