POVESTEA POVEȘTILOR CARE NE SCRIE 

 * la o șuetă cu gnomi rebeli și I. L. *

de când m-ai născut părinte

tălpile mele au murdărit nisip înainte

de-a răsturna clepsidre în vene

a spart

încheietura gândurilor

inorog sălbăticit în hățișuri de poveste

nu mai găsește cărarea…

Mi-ai dat

o viață

atât de scurtă

și-am făcut atât de…

Îti simt atingerea

ca pe o durere

transformată-n dependenţă,

dependenţă

care mă tine-n viaţă

pentru celelalte “legume”

ce se perindă ca la piaţă,

udate cu furtunul cu apă

din abundenţă.

Doar eu

mă pun sub jetul de aer

de tine,

fără apă

să nu fiu vândut

în căldura ce mă sufocă

şiroaie să-mi curgă pe…

fluviul
cu ochii mei coborâți dintre fulgere
și i-am prins în rădăcini ploi
să le ducă departe
acolo unde câmpul nu cunoaște odihna
și unde livezile nu știu ce e frigul
apoi am dat la o parte frunze
de pe fruntea apei
am cules liniște
împărțind-o omului cu veston verde -
odihnea în el primăvara mea întârziată
ca o corabie într-o mare de surâsuri

Nu s-a schimbat nimic în sufletele noastre

pădurile din gânduri sunt încă înfrunzite,

ne cântă lângă pleoape tăcerile albastre

şi desenăm în palmă speranţele-mplinite.

Suntem atât de tandri ca simplele păreri

doar paşii simt căldura în trecere grăbită,

iar clipele-s frumoase în prag de primăveri

când viaţa-n anotimpuri de vis e amăgită.

S-au adâncit prăpăstii prin false jurăminte

şi lumea-n curcubeie şi-a rătăcit…

Te rog, mărite zeu, nu-mi cere iar tribut,

Pe câmpul dintre ziduri azi nu mai pot să lupt,

Mi-e aripa uitată în trupul de oţel,

Dar mâine dimineaţă voi străluci la fel.

Te rog, pescar de epoci, ascunde-mă-n izbândă,

Catargul umbrei mele l-am ridicat cu trudă;

Cenuşa-mi transparentă, pe schiţe etalată

Vremelnic se tot cerne şi-i toată îngropată.

Pe-o talpă sângerândă stau drumurile mele,

Cu lacrima uscată m-am…

 Pe tâmplă, înmiresmat, un semn că mai exist

 când buzele-ţi mi-ating tăcutul gând rămâne;

 rătăcitoarea şoaptă mă doare înfiorând

 tăceri sculptate-n clipe cu mângâieri divine.

 Apusul e în paşi ademeniţi cu-ntoarceri,

 la hanul vechi din suflet e veşnicul popas

 al celor ce hotare le curg de-un veac prin sânge,

 limanuri nevăzute ce-atinse-s doar c-un pas.

 În armonii sclipirea şiragului de gânduri

 împrăştia-va dorul în vers…

n-am viză de flotant aleg riscul să văd dacă-mi merge

îmbrăcat în doliu după moartea neprevăzută a iubirii

stau cocârjat și-mi plâng viața ca să treacă mai repede

încă nu  s-au inventat cimitire așa că am îngropat-o în…

Încifrate pietre mâzgălesc lutul.

Un lut ars, neumblat.

Praful se ridică în zilele de vară iar

piatra sălăşuieşte în…

Mi-am blocat

un plămân

să te inspir

doar pe tine.

Din când în când,

îi mai dau drumul

să respir

aerul tău

când mă atingi

cu gândul.

Atunci

nu mai sunt

legumă .