Rugă-n cămașa de forță

[gina zaharia]

Te rog, mărite zeu, nu-mi cere iar tribut,

Pe câmpul dintre ziduri azi nu mai pot să lupt,

Mi-e aripa uitată în trupul de oţel,

Dar mâine dimineaţă voi străluci la fel.

 

Te rog, pescar de epoci, ascunde-mă-n izbândă,

Catargul umbrei mele l-am ridicat cu trudă;

Cenuşa-mi transparentă, pe schiţe etalată

Vremelnic se tot cerne şi-i toată îngropată.

 

Pe-o talpă sângerândă stau drumurile mele,

Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,

Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar

Apa seca-n fântână, dincolo de hotar;

 

Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,

Pe-o treaptă de voinţă e scris tot adevărul;

Şi dacă azi cerneala se-aprinde ca o torţă,

E că trăiesc ucisă-n cămaşa mea de forţă.

 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Rodica!

Lumina, fie cât de jucăușă

Prin vreme se așază-ntr-o cătușă...

Așa mi-a ieșit la ora asta!:)

[lecu rodica]

Si daca azi lumina in fulger s-a topit,

E ca renaste din cenusa, tot ce-am iubit...

[gina zaharia]

Încântată, da Coza!

Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie de forță!

Drag,

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta! Așadar, mi-ai ascultat și tu ruga!:)

[Chris]

Frumos Gina, mi-a plăcut mult, :)

[gina zaharia]

Ana, totul e pe măsura gândirii noastre: și titlul, și cămașa!:)) Mulțumesc, mulțumesc!

[gina zaharia]

Cronica vieții, frumos spus, Găbița! Niciodată nu cunoști următorul pas, însă vei fi dorit să-l scrii.

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Corina, aveam o sete maaaare!:))

Mulțumesc!