cobor în tălpi cu urletul pădurii…

prin filtrul de vârf al simfoniei

cu trupul verde şi sufletul…

că sunt cerneala din versul rădăcină

reuşita…

îsi aleargă zorii pe drumuri de iarbă

nu-şi mai găseşte lacrima

lumea în care a crezut e rece

e un timp în care întemniţate-i mor cuvintele

sub respiraţia umedă a mucegaiului

dar se caţără orbit de gândurile care-i focalizează fiinţa

 …

din fiecare umbră

în toate nopţile percepute de creier

în  mine coboară un copil cu umerii de ceară

e acelaşi în grija cuminte a nevoilor

îşi apleacă trecerea curbată

în spaţiul meu de tăcere

ca să nu-mi ocupe starea vreun anonim din lumile de jos

îmi călăuzeşte zborul pe muchia văzului

până la trecerea orbilor prin zidul atingerii

de dincolo de foc îmi ţintuieşte fruntea

o lacrimă de lumină

se…

nu mă-ncălzesc şoaptele tale

cu ochi de stâncă denivelată

nici instinctele măştilor ce scuipă în batjocoră

suferinţa infinită a topirii

şi nu mă răcesc ca atunci când din jos

se desprinde viaţa de trup

mai repede mă înalţ

pentru că Dumnezeu m-a strămutat pe o planetă

unde liniştea deplină îmi mângâie tâmplele

mai gingaş decât o făcea primul sărut

să-mi ascund trăirile

sub protecţia fină a…

planetă de zahăr cu oameni albaştri…

eram ca o lacrimă din rădăcini de taină

iar tu îmi pictai adâncul privirii

pe asfaltul ecourilor întrupate…

mergând fără tine mi-s ochii bolnavi

de ceaţa ce-afundă seninu-n pustiu

şi-mi duce suflarea ciulinii concavi

aproape de tremur în tot ce-i târziu

de noapte cuvinte de iarnă ocean

cu suflet de iarbă sinapsă-n cenuşă

mă-ntrup sângerare de pas înc-un an

lăuntric limanul în foi de brânduşă

din drum bolovani îmi cad peste paşi

sub maldăre grele de răni mă usuc

ce sunt pentru cine când uitării mă…

alerg prin câteva sute de urme

nu ştiu exact numărul rămăşiţelor pe care am călcat

nici scrumirea nu le mai are la socoteală

sunt atât de puse una peste alta

încât şi îngerii au încetat să le păzească presările

ştiu că durerea destramă lumi iubite

şi rătăcirile împietresc

iar visele ca nişte frici

îmi picură în articulaţii timp în van

şi tot caut

greu de imaginat şi ce-aş putea găsi

că nu…

paladin înţelept

petrec sfidându-mi măştile

clocotiri regale în veşnice suspine

dacă vreau să mă feresc de fulgere

îmi vărs crengile în pipăitul politicos al orbului

să nu-mi…