Te-am văzut cu ochii închişi peste ochii tăi,

Palmele răstoarnă ţipete peste umbre de smalţ,

În urna sufletului votează nemurirea

Scrumul scheletic prin care te-nalţ.

Ascunse cuprinsuri duc febra…

că sunt cerneala din versul rădăcină

reuşita…

aer ostenind pe pleoape

fără putinţa vrerii

îmi descoperă asimetria gândurilor

oasele se transformă

într-o cumpănire de drumuri

şi cred că iubesc trecutul

acestor tălpi care plâng cu paşi

mereu mereu mai întâmplate

dimineţi dosite sub haina nimicului

pe pârtii de sare

curg visele mele

înspăimântate de visele altora

către duhul adevărului

răsunetul cugetului

înfăşurat în înălţimi

mi-ajunge sângele din…

nopțile în care cuvintele

nu mai încălțau poante

Moartea lebedei

și apa întunecată a lui Saint-Saens



căutăm sunete

în galeria singurătăților noastre -

greieri printre ierburi

rătăciți în verile cu miros

de petunii



e răcoare

și fluviul își părăsește caii

pe câmpia adormită

hoții au trecut podul

drumul e gol

doar praful mai scrie

despre…

Mi-am făcut

curaj o viaţă alergând

obosind în ea

ca să merg

mâine la spital

să mă operez.

Nu mai vorbesc separat

cu doctorul de suflet,

cu doctorul de minte,

cu doctorul de trup,

merg la un generalist

să-l rog să mi le separe :

minte,

suflet,

trup

să nu mai încurc

raţiunea minţii

cu cea…

Vântul adoarme în tulpini de mesteceni
În sufletul lui nu se petrece nimic
Visul se zbate în pânze de păienjeni
La căpătâiul zilei doar timpul calic

Vârtejul simțirii și-ascunde călcâiul
O sete amară se-nfruptă din tine
Sub tâmple lumina-ți desface crochiul
Alunecă luna în valuri marine.

24 mar. 2014

bietul actor pribegia asta-i artă

uite cum a agățat eșarfa serii a calculat eronat

distanța dintre fenomene 

e nevoit să improvizeze rolul scenariul a luat-o razna

stâncile invitate pentru decor bat tobele îi fură mișcările

violonistul a încurcat ariile

mi-ai umplut brațul de săgeți

dar tocmai ce-am agățat arcul de mâneca ta

am promis că nu te încurc la dezlegat obiceiuri fardate

și nici nu știu să număr zările din…

Învaţă-mă să cer iertare câteodată,

nu-mi da crezare unde eu greşesc,

mi se-mpletesc cuvintele în soartă,

nu accepta minciuni să-ţi povestesc.

Fă-mă să fiu doar omul care-ţi place,

nu-mi da răgaz sau timp de îndoieli,

vreau tu să faci din mine ce poţi face

când viaţa e un cânt de menestreli.

Sunt blestemat de vraci şi vrăjitoare

descâtă-mi tu de boli ce m-au cuprins,

şi dacă vezi cum pleoapa îmi tresare

nu mă lăsa…

Iubirea se bălăceşte într-o lacrimă,

Valve stelare îi cuprind diamantul,

Statui de rumeguş răstoarnă trunchiul

În suspensia maturizând bărbatul.

Materia vuieşte în creştetul de…

1.să te numeşti capriciu e uimitor cum te descompui lent sub lumina în scădere noaptea îţi e scut niciun gând nu te mai cuprinde lasă afară zâmbetul cu deschidere largă pe care doar stelele mai pot s-o cuprindă când păpuşarii lasă din mână sforile şi totul se umple de o linişte stranie

2.copilul din tine plânge îi fuge timpul desculţ din braţele mamei rămâne doar o chemare să se cuibărească acum e prea târziu pasărea se cufundă în somn cântecul ei îşi scutură…

de mintea ce se chinuia,

mâzgăleam hârtia de cuvinte

venite toate odată, fără formă,

doar cu vârful lor

îndreptat spre pieptu-mi

ce-l înţepa şi stare de nestare

îmi crea

să fug,

să stau,

să dorm treaz, în poartă

aşteptându-mi trupul alergând

pe faleza stropilor

de ploaia gândurilor

de mine,

de tine

într-un…

E picătura ploii ce-n iarbă se prelinge,

Prin urmele flămânde un anotimp se-ntinde.

Răsare-n orizonturi şi pleacă să colinde,…

Izvorul întunericului

Pune stelele mamei…

Flămând de timp trecut şi însetat de clipă

aştept la ţărmul marii sosirea unui val,

fără să ştiu de ce, în taină se-nfiripă

fermecătoare umbre pe-al sufletului mal.

Paşii strivesc nisipul intrând în taina lui,

prin larg se conturează o nuntă de stafii

şi cred că nu mai sunt de-acum al nimănui

când se aude-n lacrimi galop de herghelii.

Neliniştită-i marea cu pleoapele-n furtuni

eternizând destine păstrate-n pieptul ei,

şi toate…

Hai poete deşteptarea

generații

prietenii mei s-au ascuns în mormânt,

eu am rămas ca o creangă bătută de vânt,

mi s-au rărit frunzele de-atâtea toamne,

nu-mi reteza crengile, Doamne!

am jucat ca nebunii…

Peste crucea

ce o purtai dormind

cu ochii deschişi

la umbra

întinsă pe pământul cuprins

de florile primăverii

de mai

din poarta boemă

a iubirii

o noapte căzută

din stele aprinse-n albastrul

necuprins

fura

din buze

nectarul

speranţei de mâine.