tăcerea cu fulgii,

scântei coboară

din ceruri, pe poteci

nescrise de doruri

aprinse şi săruturi

niciunde pe trupul

bântuit de vânt

şi urme lăsate

de talpa gândului

spre zări

ale dimineţilor  

de suflet adânc

pictează-n culori

paşii dinspre noi.    

27.01.2014, ora 12’35’’

am evadat la întâmplare

timpul l-am strâns în mine

năvălind ca un ciclon

 clipele

urcasem pe acoperișul sufletului

și-mi iubeam viața

știam că dedesubt

nu prea era liniște

mâinile picioarele

atingeau zilele

ca zeul impostor al speranței…

Priveşte, iubito, în zare pădurea

copacii se luptă-ntre ei fără rost,

se vede un greier lovind cu securea

castelul furnicii, străin adăpost.

Deschide te rog şi-ascultă ce spun

e toamna târzie şi nu am mâncare,

pe tine te ştiu cu sufletul bun

în toată pădurea rămasă-n picioare.

Primeşte vioara, arcuşul, cutia,

mă pune să cânt suratelor toate,

golită-i de puf prin văi păpădia

şi nici Topârceanu să vină nu…

Nu mă lua de mână, drumuri nu mai caut,

Rădăcina vieții este-nspre aiurea

Când, prin frigul nopții lemnele de flaut

Ca-n nescrise basme farmecă pădurea.



Îmi înnoadă gândul visele de-o seară,

Vântul îmi străbate taina din silabe;

Caut negăsirea, dulce domnișoară,

Chiar de-apar în cale-mi felinare oarbe.



Rădăcina doarme sub zăpezi tocite-

Nici copacii singuri nu au chef de ducă,

Purtând foamea-n zboruri, vrăbii zăpăcite

Mestecă…

Tinerețea amețitor îți curge-n vine,

Umbrind priviri ca un soare-n pisc de stîncă,

Cuprins de sfială neputînd decît a spune:

O, perfecțiune!, zadarnic dar, fiindcă



Sărăcia te scoate din casă, în disperare

Să pui pe masă un coltuc de amară pîine

Odraslelor în brațe aruncate, din întîmplare,

Cu orizontul interzis al zilei de mîine.



Buimacă, degeaba bați la porțile cele mari,…

pentru cã trec uneori şi luni când nu vãd soarele

nu pentru cã s-ar ascunde din când în când

dincolo de oceanele acestea pufoase şi cãlãtoare

poate sã-şi tragã şi el sufletul

sau cine ştie ce doamne-iartã-mã au în loc de suflet stelele

nici din cauzã cã pãmântul s-ar fi întors

ci doar pentru cã el este mereu acolo şi arde

indiferent sau poate prea ocupat cu furtunile sale

aşa cã atunci când îmi este varã-n suflet

nu ştiu de ce zic cã soarele îmi…

revoltătoare

tu păşeşti pe tălpile mele

tu cea binecuvântată de erori

târziul născut prea devreme

se-mbată cu sângele nostru

cămăşile ne ard surprinse

învinuindu-ne de aprig neverosimil

e-atât de dimineaţă-n chemări

şi iată cum trec dansurile pădurii

pe lângă ereziile noastre

începând cu noi

hai să numărăm îngeri de zăpadă

sorbind toată nedumerirea

din eclipsele prelungite peste

ţărmurile crude ale…

din noaptea

de afară,

mă piteam

în spatele

unor grade

din paharul

ce scotea

rotocoale de fum

în lipsa ta

de mine

şi frică-mi era

să nu-ngheţ

singur. 

01.02.2014, ora 23’02’’

alb e pământul

şi nu pot să-i explic

ameninţarea

paşilor mei

în drumul spre tine

orb

şi murdari de noroi

când am trecut

prin cimitirul amintirilor

să-mi privesc buchetul

de trandafiri

să smulg unul

cu roşu

să mă caţăr

la fereastra din care

în liniştea

de afară,

notele inimii bat

clopotele…