E sfânt Doamne Femeia-i erezia

mea cea de toate nopţile De la

asta n-am să abdic niciodată Dim

potrivă De câte ori am ocazia mă

arunc în cer direct de pe Muntele

Venus Printre îngeri mă simt acasă

Cu buzunarele pline de stele

Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

vom naviga împreunǎ

pe mare niarne*

spǎlându-ne rǎnile cu o singurǎ palmǎ

vom bea zilnic din aceeași apǎ sǎratǎ

iar ploile ne vor spǎla transpirația

din aceleași sentimente vom mușca

hrǎnindu-ne

cu iluzii metodic agǎțate

de pervazul dimineților

de…

cu toţi visăm o lume

în care

pacea  linistea  iubirea

să stapânească viaţa şi pământul

dar continuăm a…

de ce vrei să ştii

cine eşti?
nu-ţi dai că viaţa-ţi râde

din oglinda unui pas?

nu cunosc niciun "Icar"
dar ştiu că păsările zboară...
da! şi cele de oţel

dar  nu cu viteza

unui gând

secretul vieţii
eşti tu
şi dacă te-ai cunoşte
ce diferenţă ar mai fi
între viaţă-moarte,
spatiu-timp
alb şi negru
realitate, vis?
ai mai trece prin
renaşteri?

teiule

(la mormântul lui eminescu)

înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,

în umbra ta dulce și aromitoare,

vreau să-ascult la trunchiul tău,

foșnet drag de dulce floare.

înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,

vreau…

Iosif Sava (15.02.1933 – 18.08.1998)

„Aş dori să vină vremea în care să mă pot retrage din vălmăşagul treburilor şi să scriu o carte, de pildă, despre Bach.”
(ultimul interviu – iulie 1998)

Îşi petrecea existenţa

în aer liber

trăgând cu lăcomie

aerul în piept

cu gura tremurândă…

Relish

Was spending his existence

outside

with covet inhaling 

the air into his lungs

with wobbly mouth…

traducere: ELENA BUZATU

                                    Priveşte-mă-n ochi, adormind nerăbdarea

                                    Din genele – freamăt de fluturi zănatici –

                                    Admiră-mă tandru şi dă-mi din splendoarea

                                    Secundelor, mreje în codrii lunatici.

                        Ascunde-mă-n lacul privirilor tale,

                        Cu algele-i verzi liniştindu-mi…

Ploaia parcă s-a oprit, iar trenul s-a dus

Ah, dintr-o dată, liniştea. Tac.

Ca un perete, nemişcat tac. Vai, cum

Am condus-o în grabă, loc în vagon

Cum i-am găsit, iar ceaţa, peste Brăila

Plutea , şi acum, în altă parte să fug.

O  plimbare ?, cine vine dintr-acolo

Să-mi vadă ochii din buzunare ?

E vântul, doar vântul şi privighetorile

Nu mai cântă, păcat, zadarnic scormonesc

Amintirea, ploaia s-a dus, trenul s-a…

Nimic nu va cere câştigătorul

Nici această femeie nu cere

Primului sosit, într-o dimineaţă ca aceasta

În lipsa unei mâini cu grai

Îşi va-învăţa privirile să tacă

Doamne, nu-i voie să plângi când

Merii sunt în floare, o amintire ai

Despre oraşul brăila, dunărea

Şi o sanie trasă de cai bătrâni

Nimic nu va cere poeteasa veşnică

Adriana primăverii ai clădit ca zeii

Din blocuri mari de perfecţiune şi

Lacrimile…

amurg

rămân cu ochii-n marea depărtare

acolo unde apusul a luat foc

parc-au sărit scântei din soare

într-un celest și falnic joc.

de-abia aștept să iasă carul mare

să vină o boare de vânt,

mâna ta moale unde e…

Cu faţa brăzdată

de dâre şerpuitoare

de lacrimi,

strângând din pleoape,

privea ţintă

cu ochii

ce străluceau din umbră,

cuvintele

gâfâind şi sughiţând

întretăiate de lungi tăceri.

Viaţa rămâne o taină…

Mystery

With his face furrowed

by winding traces

of…

chiar înainte ca furtuna erorilor

să acopere cu zgomot de fond

cântecul sirenelor îndrăgostite

de mateloţii motivelor

când pe vârfuri de val

se brodau încă drumuri cu zâmbet

pentru cunoscători

ai rămas

apoi apele s-au despărţit de uscat

în zarea înroşită de fulgerele emoţiilor

s-au deşirat umbrele

o vreme cât o magie-nflorită

în ochii poveştilor

ne-am împletit în albe torsade…

cu-n umăr pălit

înscrie-ți tăcerea legendă scrumirii

pe-o umbră de pas așează-mă ninsă

târziu învelit cu parfumul iubirii

ți-acoperă ochii lăsându-mă stinsă…

pe aripi negre de albatros

cioburi sângerii vântură infinitul

în  căutarea ta

o stea  mi-a arătat floare presată

între zdrenţuite pagini  cu parfum

de mucegai şi culoare de hoit

în rai te-am reconstituit din lut

şi fragede fire de iarbă

plămădite cu dulce susur de izvor

palma ce-mi frământă sânul e rece

buzele nu ard văpaie

dinţii muşcă din carne-mi dar nu lasă…

Acum se vede clar de la geamul camerei

Fără ceţuri şi înceţoşări

Fără ploia care topeşte punte între

Cer şi apă

Apă şi cer

Leneş ca o pisică turcească

Fluviul se întinde după un prânz

Copios

Pentru siesta de apres-midi…

Acum se vede clar

Contrast între cenuşiul lichid

Şi cenuşiul pădurilor riverane

Întemniţate încă în iernile sufletului

Îl impart cu tine

(nu pot spune că e doar al meu

Si tu ai dobândit cetăţenia…

Sunt dimineți cu zorii prin perdele

Și seri cu-amurguri prin furtuni,

Cuvinte-mbratişate între ele

Când din nimicuri visele-ți aduni.



Sunt lenjerii cu umbra ta pe ele

Cearșafuri aruncate la-ntâmplare,

Miresme sau tăceri, căderi de stele

Sunt ani topiți cu-o simplă-mbraţişare.



Țigări prin scrumiere-n formă de oval

Ce-și fumegau plăceri nepăsătoare,

Și răsărit de soare-n fiecare val

Sunt toate azi dorințelor cărare.…

dezlegarea la ochi

celui ce mă știe

sorții șoaptelor mele

cuvinte suspendate de vid

niciodată nu m-ai privit ca pe o apă lină…

numai astăzi

când amforele cu vinul învechit de-atâtea trupuri

ce l-au degustat

ori cele cu must  de atingeri

cojite de pe buzele lunii ce stă să răsară

din fluturi

ridicându-se din nisipul eșuărilor din noi

se sparg  de toate colțurile zilei crescute

prin toate peticele sufletului

ne îmbată

în colbul fără zahăr al zilei de mâine