Și mi-am zis: ce-ar putea-nlocui o femeie?

Poate doar un aluat frământat pentru pâine.

Aș zidi un cuptor, aș cerși o scânteie

orișicui mi-ar lăsa împrumut până mâine.



Mi-ar plăcea să-i frământ sânii umezi. Cât oare?

Cât sunt case în sat, cât e cerul de 'naltul

îmi va ține de dor și de-un gând orișicare,

la crăpatul de zori, să nu plece cu altul



i-am ascuns chiar și vâsc, din cel tânăr, sub pernă

ca-n Ajun, când aștepți pe-nserat…

îmi pare rău că trăiesc

oamenii frumoși ar trebui să moară de tineri

înainte să îi doară ochii atunci când privesc în soare

și până să se obișnuiască atât de mult cu iubirea încât să creadă

că ar putea fi comandată din pat

precum un meniu de la kaufland

‘’tu ne viendras pas ce soir’’

străzile ar fi pline de eroși nepalezi cu gențile termo în spate

cu zâmbetul catolic în mâneca hainei

să-și ascundă cruzimea…

lasă-mă să te duc departe

unde soarele nu apune în același loc

elefanții uită să moară

și nimic nu ne ține

o moară pe apă

încearcă să treacă în cealaltă parte

câmpuri cu turbă

pe aici trăiesc ursitoarele

seara venin acasă murdari

așteptam să ne cheme la masă

sună oribil dar îți fur din mâncare

adorm liniștit

încă un om trăiește frumos pentru mine

dumnezeu a ieșit din…

nu mi-a fost frică să stau cu cei morți

timpul bătea în retragere

mi-au trecut prin fața ochilor

pietrele kilometrice în stare să facă dispărute

dorințele ce n-au apucat pubertatea

după chipul și asemănarea

lui Dumnezeu

lumea era o boltă din care lilieci cu diferite mărimi

sugeau precum dintr-o mamă pruncul

soarele

petrecut ca pe unul de-al nostru

jelit de femei

timpul căzut în comă alcoolică

și o…