Te-am întâlnit zâmbind ca orice fată

câteva raze-n părul tău se rătăceau,

se strecura-ntre gene luna ca o pată

pe care mulţi cu spaimă o priveau.

Sub talpa ta se mistuia-ntr-o doară

ţărâna drumului necunoscut de noi,

şi mutăm zboru-n altă primăvară

de teamă c-o să plece fulgerul din ploi.

Am vrut să ştim cum trece o-nserare

dacă-o-mpărtim la păsări ce revin,

dintr-un prezent ascuns în depărtare

şi merg spre alt trecut…

Cât de repede frumuseţea rugineşte între riduri

ochii cu sublimele lor irizări îşi sting strălucirea

în ceaţa privirilor retrase sub pleoape

oameni ca o tristă poveste scrijelită pe scoarţa vârstei

trunchiuri de sentimente găunoase putrezesc

în anotimpuri cu ploi lăsând miros de cenuşă în jur

călcăm pe cuvinte în mocirla frazelor niciodată terminate

cine şi când mai întinde o mână

în braţele disperării trupul sângerează durerea

viaţa ca o gară…

Îmi recunosc vinovăţia din trecut

salcâmii plâng cu mugurii în floare,

e totul alb pe-al clipei aşternut

de parcă-ar fi zăpezi din iarna viitoare.

Confuze anotimpuri mă-nconjoară

sub paşi pământ şi pe deasupra stele,

pe trepte-albastre vântul se coboară

precum o umbră-n falduri la perdele.

Doar tu-mi ştiai fărădelegile-n iubire

când te-nfloream în fiecare gând,

şi ne legam tăcerea-n zeci şi mii de…

Podul gândurilor albe spijinit pe-al tâmplei mal

se va dărâma când viaţa va dispărea ca un val,

fără-a şti de ce-mpreună n-am putut să-l întâlnim,

sau prin care port din vise trebuia să ne oprim.

Am sperat că-n nerăbdarea braţelor ce te-au dorit

vom păstra aievea chipul ce-a rămas nepreţuit,

şi clădind mereu castele printre cearcăne sau flori

în galop de cai sălbatici nopţilor vom da fiori.

Simpli muritori din fire ne-am…

Uneori îmi strâng cuvintele în palmă

şi le pun la rădăcina unui copac,

să crească înţelesul în ele, s-adoarmă

când multe din jur îţi vorbesc şi eu tac.

Alteori rămân sub pleoapa ochilor tăi

ca o trecere spre altă lumină,

şi aştern printre riduri frumoase văpăi

aprinse de pelerini fără vârstă sau vină.

Mă transform în ploaie târzie de vară,

trupul tău ca o secetă doare,

şi mă bei când apusul încet se…

La tâmplă doarme vântul şi-nserarea,

ochiul se-nchide dincolo de gând,

o stea-ntre nori şi-a rătăcit cărarea

şi simt în palmă gestul tremurând.

E universul mic şi nu ştim până unde

ne va-nsoţi o pasăre în zbor,

prin câte galaxii ne vom ascunde,

să trecem clipa-n timpul viitor.

Încearcă să-mi rămâi cât mai curată

nu vreau blestemul anilor ce vin,

prin tine am lăsat speranţele odată

şi recunosc atunci când te…

Of mor dă focu tău iubita mea

na, na, na of mă doare inima

şi nu-nţelegi că te iubesc, na, na, na,

dă sara până dimineaţa şi noaptea.

Mi-e dor da tine rău viaţa mea

na,na, na of dragostea mea,

că nu pot să dorm toată noaptea

să te visez iubita mea, inima mea.

Toată lumea ne vrea rău, viaţa mea

na, na, na, că mi-a ghicit în cafea,

da e-o te iubesc până mor, na, na, na

şi cu tine ziua şi noaptea aş…

Şi chiar de-o să plouă pe umerii goi

voi trece cu viaţa în visele tale,

pe faţă să-mi curgă lumina şuvoi,

împinge-voi noaptea şi luna din cale.

Nimic nu rămâne pe veci împotrivă,

pe braţe stau flăcări căzute din cer,

doar tu muritoare speranţă tardivă

legi gândul de şoaptă c-un brâu efemer.

Deschid câteodată ferestrele-n mine

să intre parfumul cu ploaia de ieri,

să-nveţe-aşteptarea cu dorul de tine

şi poate-ntr-o zi…

Nu am primit iubire, mângâieri

respectul era doar o amăgire,

gustam în toiul nopţii din păreri

când visul începea să se deşire.

Treceam pe podul zilelor deşarte

cu pas slăbit şi gândul abătut,

speriat că de iubire mă desparte

mereu acelaşi timp necunoscut.

Purtam pe umeri mantia tristeţii

un viciu scump al celor care plâng,

când se privesc în roua dimineţii

şi-n trestia cuvintelor se…

Tristeţea ară gândul ca un plug

şi leg de gene viaţa ca un fum,

încerc acelaşi verb să îl conjug

să nu se-ntoarcă nopţile din drum.

Şi nu te las sub pietrele din munte

să te găsesc întâmplător ca-n vis,

încă mai port mirosul tău sub frunte

şi te păstrez în ochiul nedeschis.

Pe pieptul tău se rupe ceru-n două

şi ară plugul poftele trupeşti,

pe coapse dimineţile-ţi pun rouă

rugându-te spre ele să…

Tu ca femeie spune-mi ce doreşti

şi ce minuni din cer sălăşuiesc în tine,

de ce tresare timpul când zâmbeşti

şi-ntreaga veşnicie-ţi aparţine?

De ce c-un gest poţi oferi iertare

şi numai trupul tău ajunge roditor,

împrospeţind chemările-n altare

şi te renaşti în visul tuturor?

Ţi-au supt la sân şi regii, şi poeţii

copile ce au plâns şi-au devenit femei,

şi criminali frumoşi pe malurile vieţii

când au pierdut cărările…

Am presărat privirea sub sălcii tremurânde,

întâmplător doar vântul de mine a-ntrebat,

un chip îngândurat în valuri mici se-ascunde

sperând să-l redea vieţii cei care l-au uitat.

Deasupra mea doar cerul ţinea în braţe norii,

eram nevinovatul cu braţele-n lumină,

frumos pârâu sub ramuri îşi oglindea cocorii

şi-n murmurul de ape doar eu eram de vină.

Mă despletea o umbră, mă-mpovărau cuvinte,

în clipocit de valuri visam că…

Din tine a rămas doar ce se vede în oglindă

din mine a rămas tot ce-ai păstrat în tine

liana destinului a-ncercat să ne prindă

dincolo de ce nu se poate vorbi

timpul înrămat ca un tablou pare bătrân

îngălbenit ca o tăcere în ridurile frunţii

măsurăm neputinţa în cele mai frumoase minciuni

nu pot să-ţi recunosc tivul de pe marginea zâmbetului

cimitirul plăcerilor şi-a ucis clopotarul

ultimul convoi mortuar purtat de mâini pe coapsele tale

n-a…

Sunt singurul ce dincolo de trepte

nu s-a oprit în templul cu minuni,

şi n-a-ncercat pustiul să-l îndrepte

punând iubirea-n braţe la nebuni.

Nepretuindu-şi timpul printre vise

a fost pierdut în ochii tăi căprui,

lăsând durerea pleoapelor închise

tribut al nemuririi prin statui.

Şi ţi-a mărturisit cu adieri pe frunte

când ancorau tăceri în portul unui gând,

de frumuseţea clipelor mărunte

pierdute-n amăgirea…

Sărută-mi obrajii şi lasă-mi în dar,

loc între tâmple când visul tresare

se-ntâmplă ca vântul să bată mai rar

şi file s-au rupt din vechi calendare.

E dorul prea mare când nopţile plâng

şi fulgeră-n golul din şoaptele tale,

lovite de stânci se-ntorc şi se frâng

săgeţi de lumină ce-n zări se prăvale.

Atinge-mi o pleoapă şi spune ce simţi

privirea aşterne-o pe umerii goi,

în ultima noapte să plângem cuminţi

pe marginea…

Câte poveşti s-au scris şi câte se vor scrie

despre ninsori uitate ce nu se mai opresc,

despre tăceri crescute în albul din câmpie

când fulgii între ei cu greu se regăsesc.

Nimicuri viscolite prin tot ce-i ne-mplinit

au dat un sens tristeţii, durerilor de ieri,

şi sute din poveşti ce-n mulţi s-au troienit,

le vor găsi-n pustiul aceloraşi păreri.

Este-anotimpul vieţii purtat ca moştenire

de toţi ce-n puritatea…

Am încheiat un secol de iubire

pământul plânge ca fiind al nimănui

regretul tău la porţile unui suflet de floare

ofileşte încet ca o sângerare de sân

nopţile rup bucăţi de lumină din stele şi le împletesc

în tăcerea privirilor strivite sub pleoape

strigătul ciutei rătăcită de turmă sparge oglinda

în care dormeam amândoi

îmi repetai că sunt între noi distanţe mici

pe care nu le putem străbate vreodată

mi-am transformat cuvintele în frunze şi…

Nu există cal măiastru, nu există sfinţi sau zei

dacă n-ai întinde mâna tresărirea să mi-o iei,

nu s-ar legăna copacii între soare şi pământ

dacă n-am împleti umbre cu fuioarele de vânt.

Şi n-ar exista în gânduri sala paşilor pierduţi

unde inimile frânte plâng pentru necunoscuţi,

n-am cunoaşte libertatea păsării ce urcă-n zbor

dacă n-ar fi răsăritul plâns prin ochii tuturor.

Am ascunde între riduri anotimpuri care vin

şi-am turna în…

Să fiu iertat c-am blestemat iubirea

când a ucis speranţele-ntr-o seară,

şi-am plâns şi m-am pierdut cu firea

nevinovat fiind atunci întâia oară.

Trădat în propriul suflet fără vârstă

purtam povara-ntregului pământ,

cărarea spre destin mi se părea îngustă

mergând de unul singur prin cuvânt.

Părea o altă trecere prin sentimente

atât de ne-nţelese de cei mulţi,

un joc pierdut al şoaptelor absente

când…

Dacă treci prin visul nopţilor ce vin

vreau să-mi laşi luna în fereastră,

să doarmă-n colţul meu de cer senin

găsit în zbor de-o pasăre măiastră.

Nu vreau să fie totul o-ntâmplare,

a te visa nu este-un simplu joc,

tu-mi eşti femeia clipei următoare

în drumul meu spre roata cu noroc.

De-ar fi să fie-n viaţă visul o minune

şi fruntea mea pământ necunoscut,

eu te-aş schimba din vis în rugăciune

şi-aş da un rost la tot ce…