Greutatea frunţii mă tot împinge într-o pagină străină.

Văd că inerţia încă mai are dificultăţi cu mine când scriu.

Dar stai, mi-am zis,…

Să te aştept şi azi?

Cafeaua mă întreabă mereu dacă vii şi tu cu mine.

Mergem pe la morgă să ne dezmorţim necuvintele, ce zici?

Cred că ne rămâne timp suficient să-ngrămădim apoi

Şi-a şasea pereche de aripi în inimile noastre…

Dimineaţă am fost aruncată în braţele tale

Ca-n cea mai proastă poezie,

De parc-ar fi un circ beteag la tine-n viaţă,

Unde nu am nici un loc.



Încrederea asta nu se mai vede nicăieri,

Şi câte puncte de suspensie atârnă

Ca un şirag enorm de plumb,

Neasortat fericirilor mele plânse şi triste…

Mă sprijin cu tâmpla de umărul tău

Şi mă gândesc. Ba nu, mă răzgândesc şi te aud.

Îmi pare rău, dar chiar aud cum suspini plecarea ei!

Mereu…

Îţi vine să crezi? N-a mai trecut nici un inginer să aranjeze

Pânzele de păianjen în ordine, în diverse intensităţi de negru.

Uite, suntem singuri aici, și cred că

Suntem morţi.



Apusurile se transformă în insomnii, în cancer și delirium

Iar tu ești indigo, lumină solidă, gata

Să se topească.

Ne-a mâncat cu siguranţă timpul, îţi spun, boala timpului,

Iar copacii strălucesc straniu în obrajii tăi -…

Am fi putut trăi o  dulce artă

Pe pânze, cu pensule ce ameţesc,

Dar fiecare-o nebunie poartă:

Suntem culori ce nu se potrivesc.

Tu spui c-atârnă de un fir de aţă

Fragilu-mi farmec rămânând paiaţă.

Nu mă privi, nu poţi să mă creezi,

E-un teatru-n care n-ai cum să mă pictezi!

Eram votivă, cum sunt trandafirii,

Flancată-n mici petale fără nuanţă -

Tu neştiind deloc să mângâi spinii,

Ai pus mormânt în albul plin de…

Te văd abstras, c-o inimă de boală.

Tu creşti cumva diform într-o rutină?

Nu-mi spune mie de iubiri de gală - 

Eu nu mai sunt timidă, ci felină.



Şi crudă lupt în dragoste cu ură,

Pe veci răzbunătoare de erori.

În gheare prind şi mişc apoi cultură

Să-ţi spun că nu tu poţi să mă omori!



Eu suflet n-am avut…

Tu chiar zâmbeşti? Baţi gentil cumva la geamurile mele?



Încerc să-ţi recit ritmul pleoapelor, mi-a spus el,

Pe care uiţi să ţi le culci întotdeauna

Într-o suită de reverii.

E... prea devreme.



Parcă mă ţii în braţe - de ce mă ţine atât de strâns? -

Dar când stăm aşa, abandonaţi de lume,

Uit să te scriu, i-am murmurat eu abscons pe buze.…