I-am zis trupului meu:
"M-am săturat de tine, carne,
Care te admiri de una singură!
Nu-nţelegi? Dă-te mai încolo că nu mi se vede
Sufletul în oglindă!"
Chiar aşa, oare cum ar arăta sentimentele
Dacă ar fi oameni?
"Ca nişte lei în alergare mută",
Răspunde cineva, care nu sunt eu.
Atunci vreau să le văd, să mă vâneze!
Dă-le drumul, corp egoist şi nedemn
De nevăzutele mele!
Adaugă un comentariu
Am citit cu plăcere deși aș fi preferat mai mult mister...
De vorbă cu sufletul... se întâmplă oricui.
Putea fi mai bun poemul, mai modern, mai misterios. Eu zic să începi prin a schima câte ceva. E mai șic să scrii fără majuscule și fără punctuație. În acest mod ar avea rost și primul vers sau restul cu rol de întrebări ori rol enunțiativ.
Dar, am citit cu plăcere,
Sofy
Este o incantare sa citesc versurile semnate Abiana Hîncianu.
Dihotomia corp-spirit, mult abordată în literatură, abordată/rezolvată în stil propriu.
În v1 și v3 sunt câteva cuvinte balast.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE