„Bună seara” vă spun, pleoape albastre!
Cine m-atrage de parcă-i magnet?
În braţe mă ai, trăiesc ca în astre,
Cu buzele tu mă mângâi încet.
Şi nu m-aş întoarce iar într-o lume,
Pe care-o detest - nu e ca tine;
Bine îmi este, mă simt fără nume,
Liberă sunt să fug de ruine.
Şi uite că am rădăcini în cuvânt,
În sufletul larg, iubiri împăcate;
Doar ţie ţi-aş scrie, nu ştiu unde sânt,
Atingerea ta le ştie pe toate...
Adaugă un comentariu
Nu ştiu unde sunt.
Lirism delicat, sincer.
Plăcută seară fără cuvinte! :)
Magnetul nu cheamă, ci atrage.
Frumos v9!
da Coza
Frumos final!
Îmi place finalul.
O frumoasă poezie de dragoste dar care șchioapătă la ritm. Ultimul vers din prima strofă e mai mic, la fel ultimul din a doua strofă.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Vă mulţumesc!
Metafora ,,pleoape albastre" este de remarcat.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE