Din gol în gol îmi dau drumul...
Undeva trebuie să fie loc şi pentru căderile mele,
Dar caut totuşi să miroase a cer acolo
Şi toate gusturile să semene cu muzica ta -
Parcă tu nu ştii că-mi este dor
Să mă hrănesc cu tine...
Până la urmă, sunetele sunt şi ele nişte cărţi ale unui zeu,
Cu titluri, cotoare, gânduri şi corzi,
Scrijelite de o altă fiinţă mai lividă ca mine,
Care stă seara cu un caiet lugubru sub braţ
Şi-mi îngână supărarea din inimi -
Ţi-am mai spus că am 89 de inimi?
Poate de asta ştiu să iubesc...
Adaugă un comentariu
De la Mioara Avram, citire:
- în interiorul propoziţiei, conjuncţia totuși nu se desparte prin virgulă: X nu va fi totuşi director… // Dacă totuşi vrei să pleci, pleacă… // O întrebare totuşi persistă…
Până la urmă, suntele sunt şi ele nişte cărţi ale unui zeu ???
Și eu sunt curios - care-i semnificația cifrei 89? Atâtea trepte la/de scări are blocul, sau atâtea evanghelii sunt (din care doar patru ni-s relevate)?
Poezia are totuși farmec.
da Coza
"Şi toate gusturile să semene cu muzica ta"
Frumos, dar cam „lugubru”. :) Am o curiozitate: de ce 89? :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE