Agaţă funii de colţul unei stele şi trage-mi cerul aproape
Ca să-i arăt miezul luminii mele sparte!
Ce? E târziu? E întuneric?
Adică roşul meu va înnopta aici,
În albastrul ăsta legănat de astre fierbinţi?
Mă frige muzica lunii,
Mă dor sferele cum doare gândul...
Înveleşte-mi, iubite, culoarea cu trupul respirării tale
Şi lasă-mă să roiesc în juru-ţi
Cu frânghii de suflet şi de carne!
Şi-apoi tu prinde-mi în somnul de sub tine
Floarea colţului de ziuă
Să ne cunoască cerul împreună!...
Adaugă un comentariu
Metafore expresive si percutante, cuvintele au forţă şi nerv. Am citit cu interes
Am citit cu plăcere!
colțul unei stele \ colțului de ziuă
Poezia are șarmul ei.
da Coza
Poveste de iubire cu zi și noapte. Ai un mod, stil, de alcătuire sub forma unei șuete... metaforizată. Încearcă să scoți firul de poveste... poate apare poezia mai curată.
Sofy
Recitit cu drag. Pretuire!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE