și s-a înălțat deodată în crezul meu

o fortăreață

mă așteptam s-o întâlnesc dar poate mai târziu 

era așezată la răspântii 

în dreapta înfloriseră macii în stânga se copseseră fragii

și mai departe era noapte

avea ziduri atât de înalte încât doar cerul scutura petale de crin

dincolo cineva cânta la pian

dumnezeiește



mi te-am imaginat pe iarba…

De vor veni zăpezi albastre iară,

Te-oi aștepta la o cafea amară.

Și de va troieni până la soare,

Cu inima să plămădim prinsoare



Că în zadar lupii-și aleg pădurea

Atâta timp cât au pierdut securea 

Și poate niciodată n-or s-audă

Cum cântă-n zori vioara noastră surdă.



Atunci vom fi doi martori de lumină

Ce vor sădi un brad cu rădăcină,

În care stele s-or opri sa vadă

Cum…

Dansează frigul în cămașa serii,

Poate e trist sau poate-i obosit, 

Ori asta-i bucuria revederii.

L-am luat în brațe ca pe-un osândit



Și l-am adus la mine în odaie.

Cu glasul stins, mi-a zis, încetișor,

Acolo-n suflet, simt o vâlvătaie,

Din pieptul tău mi-e frică să cobor!



Dar l-am ascuns în gânduri verticale,

Cu siguranță el o să mă creadă

Că am bătut, cândva,…

Am arat întreg ogorul, ne-am mândrit, cu el, mereu,

Eu eram semănătorul, tu erai ateul meu.

A crescut lanul cât casa, pe fereastră au intrat

Niște porumbei tomnatici, care s-au pus pe cântat.

Am crezut că ținem pasul cu tendințe de senin,

Când treceau, spre miazănoapte, caravane cu venin

Și ne măsurau cetatea cu privirea mânioasă.

Dar ne-au confundat, pesemne, cu o fecioară sfioasă!

Un haiduc din altă viață…

Știa să aștepte, ce rost avea oare,

Din gratii de timp să-și facă ferestre,

Când valuri-pereche duceau către soare

Iubirea-nflorită-n oceane terestre?!



Fusese, cândva, marinar de elită,

Au trecut, peste el, ghețari și furtună,

Orbit de adâncuri c-o nouă ispită,

Uitase, pe mare, un gram de lumină.



De-atunci arde focul pe care îl vede,

Când lumea devine un murmur de ploi

Ce-și picură mirul în candela verde

Și caută aur ascuns în…

m-ai învățat că prăpăstiile
sunt o saltea pentru vise

iar dincolo de ele
lumea noastră devine un concert
în care ace de brad cântă la pian
pe umerii norilor
apoi se așază într-un gherghef

Nu ți-am mai scris de mult, Ana,

dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria

și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit

ca o regină!

Te știam acolo, heliotrop pe sufletul mării, în cămașă de valuri

ți-ai parfumat visele și povestea ta de iubire

pe care ai aruncat-o adâncurilor.

Pe aici a venit Anul Nou, zâmbește șăgalnic și poartă cu el o vioară.

Nu știe să cânte grozav

și pierde câte o notă la…