miroşi a duminică

a soare crud

copt în uşa bisericii

dintotdeuna m-ai vrăjit

cu ia ta albă

lungă până la cer

cu privirea de voroneţ

şi liniştea

liniştea de sub tălpile tale goale

miroşi a Paşte

a cozonaci aburinzi

a împărtăşanie

părul tău fluieră psalmi

uite

coboară Lumina

lasă-mă să te…

Însetare din fântână

fântâna vrând să beie curbează cerul în ospăţ de flăcări albe

pe însetările mele stele zălude în piruete graţioase despletesc hore 

zbor frânt fărâmiţează florile nopţii în vise să boteze necuprinsul  

în…

hei

mai lasă-mă în cinstea mea de prunc nealăptat

nu-mi tranşa carnea iluziilor cu nonşalanţă

aruncă-mă pe malul celălalt

nici în măr nu mă mai pot privi

îmi cunosc scorojitul tipar

şi nu am pretenţii de regină

omule

legătura dintre înţeles

şi ciripit este în verso

în ascuţite paloşe

mă păsăresc

dând din aripi ca un pescăruş

pe cȃnd orbecăiala ta mă…

Într-un

surâs resemnat

aluneca sub paşi

un suspin uşor şi înţelegător

fixând cu ochii

corpul şi mintea paralizate…

circulaţia sângelui se restabilise.

am sosit

iubite

prin cerneala verde-a primăverii tale

nu că aş fi găsit semnul lăsat de tine

am ştiut că-l vei lăsa

am intrat pe uşa gândului tău

sunt eu

iubirea şoptită numai în limba inimii tale

închisă…

De multe ori scriu doar de tine

Uitând că, încă mai trăiesc,

Când fluturii prin nopți senine

Pe-aceleași umbre se opresc.



Iubesc chiar nebuniile pierdute

Nebun fiind și eu în rolul meu,

Tot regăsind cărări necunoscute

Prin ochii-nlăcrimați ai unui zeu.



Las depărtarea peste zări stăpână

Și scriu de asfințitul unui gând,

Când tâmpla-i sărutată de furtună

Și ridurile-mi înfloresc pe rând.



De multe ori îmi…

Unde sunt

în caruselul nebun al unor jocuri fantaste să ştiu unde sunt eu

tainiţele ferecate ale cunoaşterii vor să-mi bată

cărare de ruguri în talpă

din furnicarul interogaţiilor irump săgeată sângerie  

cu zgomot sec…

Da, am ajuns până acum

călătorind prin lumi,

mirifice și neștiute,

acesta e biletul meu de drum,

puteți citi pe el,

cu litere pierdute,

doar întâmplările de pân-acum.

M-am găzduit mereu

prin inimi neștiute

de unde am plecat, mereu,

așa cum sunt,

căci am lăsat iubirii

mare parte

din călătorul singuratic și pierdut.

Biletul îl păstrez

am drum în față

și tot mă pierd prin versuri

și amor,

voi dărui

și părți…

te căutam

din adolescenta

prin toate visele

urcând până la stele

ca până la urmă

tu să mă găseşti

cu un mesaj

pus într-o sticlă modernă

şi aruncată în era informatică

în scurt timp

am început să ne arătăm

rănile sufletului

şi cicatricile operațiilor

prin care am trecut

tu aveai mai…

adevăruri îți atârnă nestingherit de trup

un trup

atins de treceri efemere

sau nu

ale unei respirații

este un altfel de timp pe care îl atingem cu degetul

un aer fierbinte pe buze aburind

clipe se alungesc

mă rostesc 

cât sunt

cât îmi ești urmă

un timp cu miros de duminică

un cadou alb

între absențe gri

aripile-ți atârnă de frica greutății

îmi pasă

caut…

copacii de sticlă pieptănau cerul

dimineaţa croia un albastru sublim

în glasul preotului nici o tensiune

repeta armoniile mecanic

mă doare că nu trece râul prin sufletul meu

să-mi inunde toate grijile

matematic vorbind teorema e veche

nu poţi sugera timpului câteva îmbunătăţiri

ambalajul ieftin zăcea în ogradă

pe scaunul din lemn de nuc

cioplit de un neamţ pentru bunicul

se angajase permanent să…

unii visează frumos după moarte 

acesta e raiul

alţii trec prin iadul coşmarurilor

a fi sau a nu fi somnambul 

aceasta-i dilema

a fi sau a nu fi strigoiul din podul casei de nebuni



târziu în noapte îmi cos tălpile de singurătatea criptei

să nu mai pot păşi prin mintea ta 

suflă în lumânare doctore lasă-mi aripile în…

mi-e mâna undiță flămândă

cămașa-n vânt se tăvăleste

mirajul apei e doar undă

bogat săracă fără pește

pluta-nghețată nu se-neacă

timpul demult e la apus

nici stuful nu se mai apleacă

nici norii nu mai cresc în sus

acul mi-a fost furat de-un șarpe

pândind șiret la niște mierle

firul subțire s-a pierdut în…

Era propriul său stăpân.

Rămăsese

în mijlocul oceanului vieţii

fără far

să-l călăuzească.

În delirul său

nu avea nevoie de cuvinte,

se plimba

printre adâncuri ruginii

dintr-altă lume.

Din timpul foarte lung,

dacă îi ţinea socoteala, împins

de-un sentiment nedefinit

putea să-şi ia viaţa de la…

și toate stările tale mă fac să exist

într-o jumătate de cer

și-ntr-un lac secetos

unde dorm amintirile zdrențuite…

Am vrut să-ți dau atunci din anii mei

Ca să-i traiesti cum îți doreai odată,

Când stele străluceau în florile de tei

Și fruntea-ți tresărea îngândurată.



Ne bucuram în doi de orice vis trăit

Și rouă lăcrimau privirile-adormite,

Și-n fiecare primăvară te-am iubit

Strângând la piept, suspinele primite.



Prin asfințitul tău o pasăre mai zboară

Tot întrebând de tine prin alte galaxii,

Iar florile de tei miresmele-și coboară…

Se ivea doar urma suflului greu

cât un veac năruit.

Petalele crinilor albi

se scuturau amintind de nopţi înstelate.

Le aduna din priviri

împletindu-le-n ramă căruntă

când o singură stea

s-a ascuns tremurând lângă el.…

Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire,

căci am băut absintul din cupa despărţirii.

Şi încă sunt puternic, acelaşi derbedeu,

ce-l ştii de când, părinte, n-ai somn de răul meu.



Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă

şi-orfan de dragoste curată n-am rămas,

caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială

iar restu' nu-i al tău ci alor cei ce-nşeală.



Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată,

de vraja amagirii...…