Cu lacrimile mele,

trandafirii aş uda

să simt

durerea spinilor

şi sărutul încarnat

al petalelor.

Cu lacrimi…

-Vai, barbate,-ai și venit?

Cina nu am pregătit

De-mi promiți că nu iei foc

Măncare-i gata, pe loc.

Prea în zori te-ai dus la coasă

Și să nu mai fiu botoasă

M-ai lasat să dorm cuminte

Și-am acum o rugăminte

Du-te iute și-adă lemne

Că vecina-mi face semne

Nu știu ce-are să-mi mai spună

Sau să-mi dea un suc de prună.

Mi-a mai dat pe la amiază

Știe ca am giardiază

Și-am prins forță, bat-o vina,

În trei ore-am prins…

îţi aminteşti fluturii negrii

care poposeau pe umărul zăpezii

în doliu după zborul reginei ?

se topesc pe culme

absorbiţi de magnetul norilor

depărtarea cu iz de putregai

îmi dă fiori

timpul captiv în ceas de lemn

se zbate ca ochiul de mort al eclipsei totale de cer

apus de oameni

de îngeri

de tot

apocalipsa iubirii într-un decor mut

şindrila caselor se acoperă de zgura tăcerii

la porţi se opreşte un străin

cu…

Pe culmi pustii, pe văi golașe

Prin vânt și praf am fost odată.

Nu sunt nici sate, nici orașe,

Părea o lume blestemată!

Un sat de case părăsite,

Fântâni secate, trist miraj!

Cărări de ani nefolosite

Îți taie bruma de curaj.

Doar într-o vale mai ferită,

Un om, cu suta lui de oi,

Umplea natura pustiită

Cândva, demult, de cei ca noi.

Și-n lumea lui fără cuvinte,

Zi după zi, tot…

Între noi doi s-a făcut un pod de lumină,

Câteva umbre-l trec din când în când,

Ca niște aripi în zbor peste-a lumii grădină

Unde timpul se pierde în clipe vibrând.



Și nu ne-am speriat, plutind peste viață

Am văzut în oglindă cum la tâmplă a nins,

Iar cuvintele toate ca-ntr-un iglu de gheață

Regăsindu-se-n lacrimi de tăcere s-au prins.



Cu noi universul străbate aceeași cărare,

Însoțit de furtuni, curcubeie și ploi,…

Înfăşurat

în vuietul tăcerii

sub ţărmul de gânduri

de valuri atins

la marginile clipei,

în miezul de foc

al luminilor tale,

mi-e trupul ostenit

de aşteptare

sub vorbele căzute,

ce le strângi sub streşini

cu lacrimi

ca de îngeri.

Detaliile dispozițiilor traversează
condiții de rămânere în vis,
menținem capitaluri importante
în perioade noi de nedescris.
Cu stipulații
din particulare cazuri
și în condiții generale gratuite,
mai actualizăm, grăbit
și trecător,
acoperirea și menținerea validă
a stării de vibrație în somn.

SIMULACRU  DE  JUDECATĂ

trupul timpului devine din ce în ce mai greu

îmbrăcând doar ruine în mine şi-n lume amanetată

planeta devine prea strâmtă şi prea comatoasă

pentru a mai filtra şi viaţă din deşerturi şi mâluri

printre gânduri  …

O uşă?!

O  deschid - lumină,

privesc în urmă:

-E viaţa-mi, am grăit…

a rămas.

MĂSURA  NASULUI

De mic taică-meu mi-a spus,

Să-mi măsor cu grijă nasul,

Iar eu, pe unde m-am dus,

Cu cei buni îmi ţineam pasul...

Anii  iată au trecut,

Mi-a venit vremea de ras,

Timp în care n-am ştiut,

Decât să mă uit la nas...

În zadar îmi spunea mama,

Să nu mă întrec cu vasul,

Ascultam – pândit de drama –

Începea să-mi crească nasul...

În club…

S-a frânt un suflet părăsit când primăvara

A-mbătrânit și-a plâns în toamna fără ploi,

Asemeni unor armonii când părăsesc chitara

Și ne străpung adânc prin ochii triști și goi.



În zare curcubeie s-au stins dezordonat

Făcând să pară cerul un rug cu flăcări vii,

Spre care păsări trec cu zborul lor curat

Ducând în depărtare pierdutele-armonii.



E mult prea mult să-ți cer o-mbratisare

Păcatul unui suflet s-a destrămat prin flori,…

uneori sap în mine şi

rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

ştiu că există pericolul

să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn

şi nimeni n-ar cuteza

să mă dezgroape iar

căutările mele vor fi…

Lumina mă învăluie din toate părțile.

Am uitat cum este să stai în colțul

în care întunericul se simte la el acasă.

la temelie avea o scorbură

ornată cu vise

urma calendarul principial

apoi un y…

Ca un păianjen,

în pânza ţesută din vene,

îl simţeam cum creşte în mine

printr-o nesfârşită cădere.

Pe ascuns,

strecurat într-un oftat,

dorul de viaţă…

a plecat.

În unghiuri ascuțite
stropii ploii
rup calmul neguros
al apelor tihnite,
metaforă târzie
și profundă
a toamnei ăsteia
ce timpul
mi-l inundă.

în patru împart

sec bobul de grâu

și-mi dă pâine cu rest.

oare unde e încolțirea?

în patru am ochii

când mă trezesc

și-mi dă orbire cu plus.

oare e întuneric?

în patru pun versul

două se văd bine

două să le ghiciți.

oare ce e, ciupercă?

în patru împart…

În țăndări fascinante de lumină

Limpezesc, la mână, bucăți de întuneric.

Prea multă sudoare de glezne îndoite

Pentru o biată oglindă negru-opac.

Întind apoi timpul furat, pe creier

Îmi pulsează tâmple a pământ mucegăit

Și-mi răsar viu neuroni ancestrali

În vârfuri de degete impar neagățate.

Cuprind teama din venă cu lauri

Să mi se…

 Făuritorul

 - făuritorilor de vise - 

am venit la hotarul dintre mine şi Tine

la chemarea Ta Tată

ca să mă torni într-o matcă friabilă care nu mă poate cuprinde

 şi-n care ţipă sângerată revolte…

şi pentru vectorii de întuneric

o teoremă

care să demonstreze

că numai o noapte a fanteziei

le-ar mai putea crea aşteptări

şi nu de harpii

nescoase din uz şi flămânde

îmi e teamă

(mi-e spiritul viu - ele vânează prăpăstii)

de combinaţiile-absurde

ale ideilor preconcepute

de permutarea valorilor

în anagrame de suflet necitite cu soarele

şi de neîncercări