Simulacru de judecată

[chindea maria elena]

SIMULACRU  DE  JUDECATĂ

 

trupul timpului devine din ce în ce mai greu

îmbrăcând doar ruine în mine şi-n lume amanetată

planeta devine prea strâmtă şi prea comatoasă

pentru a mai filtra şi viaţă din deşerturi şi mâluri

printre gânduri  

 

între un anotimp şi altul ciulinii din talpă se înmulţesc

dreptul la proprietate se-nconvoaie umil

în lentilă de timp exilată

 

condamnarea la moarte s-a rostit de mult

simulacrul de judecată

hârâie-n gâtlejuri oficioase ipocrite şi ridicole

doar de faţadă discursuri de viaţă

ca un tablou falsificat de-o primată oarbă

 

zidurile se prăbuşesc veacurile ies din mortar gârbovite

mâna ca o gheară se strânge pumn într-o pornire sinucigaşă

declaraţii aţoase ca o carne bătrână ridică în ştreanguri

gâtul planetei

 

de nu suntem atenţi vom rămâne pe dinafară

cu sinele uitându-ne din ce în ce mai mult

şi haosul lătrând pe urme

 

 

 

 

[chindea maria elena]

Mulţumesc de popas, da Coza! Sper că n-a supărat viziunea mea? Drag, Gerra 

[chindea maria elena]

Reverenţă Gina pentru vibraţia în lumea mea poematică! O reverenţă albastră! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Aşa Nuta - dar şi condamnarea la veşnicie! Pentru că moartea e doar un pretext de evoluţie! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Vezi Sofy - recreem lumea în noi tot escavând după identitatea noastră! Ca să ne găsim din nisipurile uitării trebuie să dezghiocăm lumea din noi! Dacă ceva ne lipseşte la inventar, categoric numai noi suntem de vină - prea puţină străduinţă, prea puţină iubire... Cu drag, Mari Ela

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[gina zaharia]

câte labirinturi descrifrezi tu, Gerra, ar trebui să simțim ciulinii, ard tălpile vieții noastre...

prețuire, draga mea!

[Nuța Istrate Gangan]

condamnarea la moarte s-a rostit de mult

 

din prima zi, Gerra...

[Sofia Sincă]

Rătăciri umane, trai echivoc spumegând în deziluzii, viaţa, libertatea s-au transformat în truisme.

Sărmanul neam omenesc răvăşit de promisiuni şi încercări se va autonimici.

Mult adevăr se găseşte în poemul tău, Mari Ela.

Apreciere, Sofy!

[chindea maria elena]

Mai deunăzi, cei câţiva cititori cărora le plac formele în care îmi torn eu gândurile, mă "învinuiau" că trăiesc într-o lume utopică, idealizată, departe de adevărul lumii "reale"!  Adevărul e că sunt conectată la tot - văd şi mizeria şi strălucirea lumii! Văd potenţele extraordinare dar şi risipirea! Şi când mă doare prea tare răbufnesc! Mai bine să şochez prin semnale de alarmă dure - decât să se continue alunecarea spre... Poetul nu e decât barometrul a ceea ce este lumea - în undă nevăzută! Câteodată şochează - alteori încântă ca şi viaţa ce ne bea clipă de clipă! Cu drag, Gerra