Printre degetele privirilor
mirate și atât de pline
se scurge marea,
prăfoasă,
spre orizontul roșu,
către pustiul fremătător.
Spre zbor mă-ndeamnă
și nesupus, barbar
mi-am lăsat să-mi crească
părul aspru din barbă,
printre corăbiile deșertului
sunt un beduin
și iubesc puterea soarelui.

La hanu-n care-am înnoptat

Erau şi hoţi şi zei şi vraci,

Sub hrana sabiei am stat

Precum un fulger în copaci.…

     Timpul va decide ~ ultimele picături

       Timpul........................... ......Ultimele

        …

Ştii tu, omule...

Ştii tu, omule,…

Mă plimb prin umbre din amurg

Sub biciuirea vântului de toamnă,

Privind cum norii-n valuri curg

Și depărtarea-n neguri o răstoarnă.



Și toate-n jurul meu sunt ca un foc

Cu flăcări vii crescute din pământ,

Ce ard nefericirile din loc în loc

La margine de gânduri și cuvânt.



E viața ca o toamnă rece și ploioasă

În care păsările bat cu aripi frânte,

Lăsând ascunsă partea ei frumoasă

Prin lucrurile simple și mărunte.…

uneori iubirea umblă pe tocuri cui

înjunghie inimi cu viteza luminii

nici măcar nu-ți dai seama că ai rămas pe întuneric

că-ți mai stinge o dată lumina și-nc-o dată

până când…

Mă prefăceam

că dorm

aşteptând săruturi,

săruturi ca acelea

pe care, altădată,

buze de sfinţi

le dădeau… muribunzilor.

mână dreaptă

Înstrăinează-mi mâna dansatoare cu un glonţ

în numele uitării rupe-i vraja

cu un potop de noapte dacă vrei

ucide-i strălucirea de sub unghii

că-n crunte-alunecări fuge din mine…

tot mai pierdut de mine

gura îmi rostește semnele unei poieni



uite așa se lasă ceața

până să apuc vârful creionului în dinți



nu am salvat pe niciunul înainte de vânătoare

iar lumea îmi spune; ,,bună ziua copchilă''

apoi îmi dă pietre colorate pentru pușculița mea

de parcă trăiesc într-o țară cu mii de oglinzi



mă voi gândi la vremea plecărilor amânate

când se vor aprinde pulberile fine de pe acoperișuri



am văzut…

Clopote în dungă

sună-n dungă, tot mai tare, alarmate,

alarmante, clopotele…

ia-mă de mână, îmbrăţişează-mi spaima, şi

să mergem, poate

vom găsi o punte întreagă, pe care întâlnirea

să fie cu putinţă

şi adevărată

iar moartea,

uşoară în amurg

ţi-a fost căderea într-un miez de noapte,

ca a unei stele obosită de eternitate

sau de prea multe morţi

prăpastia primeşte, de-a valma,

vulturi şi piloţi

rămâne, însă,

zborul!

Încerc să visez mai mult

timpul să o ia din loc,

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

să merg când ceilalţi se opresc,

spre locul unde-am poposit

mai mult de-o clipă

căci mâine e,

dar nu e sigur pentru nimeni,

de ce-ar fi pentru mine

timp să am

o îmbrăţişare, un sărut

să dau

celor de-acas’?

Mă-ntorc…

s-apuc ziua de mâine,

să spun

într-o clipă veşnică

vă…

Te-am prins dormind

în inima mea,

împietrită amintire

mimând zâmbetul

și pe sub cerurile

nemaiîntâlnit de frumoase

ce puteau fi ale tale,

dar le-am dăruit pe toate,

fiecare

înaintea unui amurg superb

împreună cu acel

cel mai frumos poem de dragoste

care s-a scris vreodată.

Acum clădesc anotimpuri frumoase

pe care întotdeauna

cineva mi le cere

și mai mângâi în treacăt umbrele,

atât de necesare

în perceperea…

mâinile bărbatului meu scormonesc resemnarea

voi muri fără să înțelegeți că a adiat zefirul în odăile albe
pentru că zidul din fața mea se apropie
ca un uriaș miriapod

sunt palidă
nu mai e nici un loc pe lumea aceasta

când vă urcați pe vocalele mele
nu mă atingeți
gura mea memorează fiecare sărut

și cât de mult va iubesc

prea simplu trec norii
nu plouă azi

Iubire din dor



Iubirea şi dorul

se-nalţă din lacrimi,

cu flăcări de lună

şi aripi de vis,

năframă de cântec

îşi prind peste coapse-n

cascade de hohot

pe gândul ucis.



Tresaltă şi joacă,

în inimi aprinse,

se-aud cum se-adună

şi cum se despart,

se macină-n jarul

de pietre de moară,

se sting sub cenuşă,

când sufletu-împart.



Dar focul răsare

din vatra încinsă

şi curmă tăcerea,…

Mai e puţin,

umbra mi s-a întins

prin odaie şi-n afara ei,

lacrimile se prelingeau printre degete

mai fierbinţi şi mai repezi,

mâini nerăbdătoare

prinseseră încheieturile mâinilor,

mi se părea

că niciodată n-am fost

mai singur…

Mai e puţin.

Iubind acum vei râde de cer şi de infern

Prin naştere suntem torţe arzând, sortite…

E un fir, ca un vis... …

omul din oglindă

omul din oglindă era palid

trecea timpul pe lângă el

veșnicia părea că se preface în fum

căuta tristețea prin foile galbene

ale albumelor cu fotografii

și nu găsea decât amintiri.

vremea alerga precum caii

fără să se privească…