Rămâi acolo,

prag al dimineţilor,

zăvorând oglinzi

când zborul urcă

prea abrupt.

Îmi lepăd toate veşmintele,

mă trec în trup de vânturi,

voi sosi mai devreme, să ştii...

Copiii întorc istoria pe dos caută

se caută printre visele oamenilor mari

nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă

în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici

toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura

fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec

toate cuvintele lumii cuvântul mamă 

îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni

buni istoria mai are o şansă…

s-a închis vulturul într-un cuvânt

dintre coastele…

Dincolo de orice ai văzut vreodată 



În timp ce dormeam, 

buzele rubinii strălucitoare …

desprinderea e un fel de ratare
prin viaţă umbli ca un ostaş
pregătit pentru luptă
mergi pe brânci
dormi îmbrăcat
împarţi porţia din gamelă
cu tovarăşul tău de arme
până în ziua când
un fluture negru
se ascunde în pieptul tău
înflorind
şi-atunci crezi că tranşeele
prin care te scurgi
nu-s decât matca unei ape
înmărmurite că ai câştigat
bătălia desprinderii

fix lângã panoul cu "nu cãlcaţi inutil pe ape"

oricum interdicţiile sunt doar începutul

................................

cine vrea sã nimereascã prãpastia dintr-o singurã încercare este ori lipsit de imaginaţie ori nu a consultat instrucţiunile de…

Cu mâinile întinse

a chemare,

înfăşurat

în vuietul tăcerii,

pe strigătul luminii,

în pata de culoare

din oglindă,

cu limbi de clopot

mute în cuvânt,

spre fluviul fără vad

trece... timpul.

Rondelul iubirii

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă,

Când aştept mândra s-apară,

Pe ceardac, sub luna blândă.

Calda linişte de sară,

Doru-n suflet mă inundă,

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă.

Doamne, adu-mi-o afară,

Îi văd silueta-n tindă,

Inima-mi bate să sară,

Braţele-mi vor s-o cuprindă,

În miresmele de vară…

Pomul exersează spărtura pământului

Săpând după izvor.

Inima mea desenează peisajul

Punctelor sentimentale.

Dinţii ieşind

Din pântecul înţelegerii

Scot  pasărea rânduită

In rescrierea livezii ce scutură

Pătura de rouă a sufletului.

Ceaţa din spatele munţilor

Aduce aluviunile norilor,

Amprenta iubirii

Şi taxa pe exersarea intrării

În normalitate.

Ochii văd copilăria

Pe…

Ne desparte-această toamnă?

Ce mai știi tu despre noi?

Ploaia spre cărări se toarnă,

Cum străbatem prin noroi?



Vom pleca spre plecăciunea

Brumei scoase la mezat?

Oare unde-i azi minunea

Ce din zări ne-a adunat?



Suferim de suferința

Pomilor ce-au desfrunzit.

Oare, Dumnezeu, căința

Inimii, ne-a auzit?



Mai străini ca-nstrăinarea

Nici cuvinte nu avem;

Azi, pierzând înseninarea,

Zborul ciorilor ni-e semn.…

Floare nenuntită ar fi fost femeia

Scuturând petale pe pământ încins,

Irosind polenul şi lipsind scânteia

Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.…

În drumul umbrei 



Rămase în cutia poştală, 

memorii decolorate, 

neatinse de eclipse inelare, …

Putem pleca pe drumuri părăsite

să fim străjeri la porţi de început,

putem trăi prin gânduri diferite

dacă-ntre ele nu s-au cunoscut.

Dar toate astea fi-vor o-ntâmplare

noi suntem încă teferi în iubire,

şi dacă nu găsesc cuvintele cărare

printre tăceri există fericire.

Urcăm pe zidul lacrimilor noastre

să întâlnim al vieţii curcubeu,

ascuns de nori în zările albastre

când vin furtuni şi fulgeră…

nouăzeci și nouă la sută din mine ești tu

astăzi ai chemat ambulanța ezitai să mă strigi

micul-dejun stă la o masă goală

din latura de vest o ceată de vulturi dau…

botez visele în marea cuvintelor

aici pescarii nu mai sunt mincinoşi

peştii fac tot posibilul sã fie de aur

dealtfel marketingul le impune asta

poate cã aşa vom scãpa de cianuri

deşi niciodatã nu e prea devreme sã tivim iadul

cu dantele…

trebuie să îmi feresc această zi

de clipele de moralitae

de cele ce mă văd şi le văd

îndeajuns de nefericite ca mine

legătura ţinută cu cerul e slabă

vederea lui mă apasă nelămurit

mă plimb cu mâinile la spate

prin lăuntrul meu

căutând să înţeleg logica ce m-a aşezat

în întâmplările de noapte

plăcerea atribuită de obicei inimii

mă imită

îmi imită cazul de iubire nefericit

în interiorul…

Urcat din rugă spre păcat,

pe-un ţărm de insulă-aruncat,

bântuit de vânt şi ploi,

în pat uşor de nori albi,

în trenul ultimului drum...

să mă îmbarci.

Parcurgi un anotimp fără durată

Purtând în trup amare frumuseţi

Şi-n ochi cu înserări şi dimineţi

Te scurgi dinspre oricând spre niciodată.

Iar eu străpuns de pătimiri barbare,

Muşcând din truda umerilor tăi

Îţi strig şi mă acopăr de văpăi:

Învaţă-mă triumf de renunţare!

Confuz ca într-o comedie tristă

Te tot iubesc până devii pârjol

Sau până când stăpână-n propriul rol

Te scazi dintr-un ceva ce nu există.

Cu adevăruri…