dar m-am strãduit sã strig din ce în ce mai rar

protestul l-am mutat în adâncul sufletului

apoi mi-am vãzut de învãţat mersul

fuga de rãspundere

şi toate celãlalte forme de mişcare

eliptice paraliptice olimpice daciade

pânã la teleportare

gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta

cum sãrea serghei bubka…

mi-e dor de braţul iubirii dezlegate

dincolo de privire

până la înălţarea gândului

unde ceaţa se destramă în cuvânt



mi-e dor de umărul legăturii dintre noi

la intersecţia bătăilor de viaţă

cu tâmpla sprijinită de timp

polenizând nemurirea



mi-e dor de trunchiul despicat

din care izvorăşte viaţa dincolo de moarte

în ornamente sufleteşti

matriţă…

(impresie asupra piesei de teatru cu același nume)

Privesc prima dată lumea

ca un spital de nebuni

frica,

corvoada zilei de mâine

își lungește picioarele

în culoarul strâmt,

câțiva suferinzi atârnă pe scaunele verzi

unul alungă o teamă învizibilă,

altul strigă după mamă,

în colț stă un bărbat răstignit

sfori invizibile îi țintuiesc mâinile

să vă ia dracu' pe toți

rostește apăsat, 

un…

Iubito, a sosit prima ninsoare

e-atât de pură clipa între noi,

încât ofer zăpezilor o floare

şi cer să ningă fulgii câte doi.

Tresar când fruntea îmi lovesc

e-o nebunie-n lacrimile mele,

ridic uşor privirea să-ţi vorbesc

cu strălucirea ninsă dintre ele.

Iubito, cred în iarna noastră

şi-am aşteptat-o-n suflet liniştit,

s-aud când vin lângă fereastră

aceeaşi fulgi care s-au rătăcit.

Oraşul a…

Cât de înalt zbor îmi ești

când îmi vorbești tăcut

cu rădăcina izvoarelor,

cu murmurul ierbii.



cred că te pot atinge,

atât de aproape te simt;

ne înconjoară același cer,

ne rotește același pământ

și, din când în când,

strivim de lumină

același gând.



ramurile privirii tale înmuguresc,

cucul cântecului meu se-ntomnează……

Un pescăruş, o mare, un vis albastru 



Bizar şi ireal, în timp, 

poate fi volatil 

să asculţi zbuciumul mării …

În taina mea,

ştiută doar de îngeri,

stă drumul

care duce...

spre mormânt.

Iarna toate gândurile par febrile

microbul înstrăinării dansează printre fulgi

pe podul către nicăieri

o lume anostă locuiește în frigul neliniștii

și dorul se-ascute în mine

fără căpătâi

rodul poveștilor de Crăciun

scânteiază între roțile copilăriei

sunt același om

care înșira iubirea

la poalele rugăciunii fără timp

doar inima îmi bate invers

dinspre pământ spre eter

sângele îmi urcă treptele…

doar cei care bãnuiesc

dincolo de a fi

existenţa

dincolo de a iubi

iubirea

felul acela de alienaţi frumoşi

care aduc viitorul în prezent

prin sinele lor

nu toţi dezaxaţii împart cerul

în fâşii de curcubeu

arcuite…

uitarea ce se odihnește în ochiul de timp

sub pleoapa unei ierni

ascunde toate diminețile

în care orbi ne aruncam zâmbetele

printre medalii

strălucitoarele noastre zâmbete

în galeria unde

singurătățile sunt porțelanuri

moștenite și

strânge în indiferența cearcănului

nopțile în care lacrima era leagăn de întuneric

pentru proiecțiile rămase fără

vreun răspuns

ecranate, întrebările mele -

simple…

Nu vreau să las cuvintele la cei

rămaşi pe veci ostatici în durere,

şi nici în ierni să cer parfum de tei

cu fulgii ninși in clipe efemere.

Ascult în gând colindele de iarnă

şi las să-mi fulguiască în priviri,

iar frumuseţea cerului să-mi cearnă

un strop din îngereştile iubiri.

Îmi place viscolul sosit în dimineţi

şi focul stins pe vetre fără jar,

de parcă-aş fi în pragul altei vieţi

pe care am trăit-o în…

Petale de lumină

Alunecă-n viteză…

precum un val oamenii trec

ţinând în spate un ocean

şi plini de sare de oştean

fac loc uscat pentru înec



şi-n cer de jos oameni se duc

legând un ochi de sfântul sus…

ca el nu aude nimeni mângâierea

ca poetul care curge precum plânsul în toate întrupările

nu păstrează nimeni formele

așa mi-am spus răsucindu-mă

peste lanțul prelung tatuat și sărat din aripile pasări



mai grațios ca aerul și iubita cea izvorâtoare

mai umbră decât numele eroilor e poetul

stă în urechile noastre

în ochii noștri

în sărutul cu care înnobilăm pruncii

nu,el nu naște cuvintele pentru a susține altarele

cuvintele îl compun peste…

 pulbere, anotimp frânt în cuvinte

 întâia dată pe buze noaptea coboară

 îmbrăţişând picături de lumină, fiori

 aprind în cântecul lebedei negre ninsoarea

 tresare în vis amprenta lipită de suflet

 la capătul mâinilor întinse stă doar plecarea

 eterna umbră ţese întuneric - capcană

 printre ruinele apusului de lacrimi dorm tăceri

 simt paşi în clipe ce nu ne aleg, îi învăţ,

 dor de vise ucise pătrunde prin gânduri

 sub…

Darurile lui Luca 



            “Şi s-au deschis ochii lor 

             şi L-au cunoscut şi El S-a făcut nevăzut de ei. 

             Şi au zis unul către altul: 

             „Oare, nu ardea în noi inima noastră, 

             când ne vorbea pe cale şi când ne…

Când timpul își trece privirea prin nori

iar clipele zac la răscruce de drumuri

omul se pierde 

în zări

temător

așterne icoane pe cruce

În colțuri criptate

noduli 

se prefac 

în biserici

altare atârnă-n păduri

păgâne chipuri

desfrunzite

poeții se pierd

în rădăcini umbrite

mestecenii colindă orașul

cântul frunzelor 

un amestec…

 zilnic mă împiedic de câte-un redus

 și cad așa în sinea mea într-un picaj netrucat

 mai scurt decât o scurtă

 și mai iute decât un ardei iute

 nu că m-aș fi grăbit eu

 nu mi-a plăcut niciodată graba

 mâinile care mă împing de la spate

 sau șutul ăla în fund despre care toți spun c-ar fi

 un pas înainte

 prostii vândute la doi lei pentru fraieri de trei

 eu nu cred în cuvinte ieftine 

 viața e…

INIMĂ PE VALURI

*MELANIEI BRICIU – TOIAG DE FULGER*

s-au înmulțit prigonitorii de vise munții pleacă să-și numere gonacii

vânătoarea destinului dublează miza așteaptă

fantoşe viermuiesc printre ziduri opace pun lațuri privirii

nu deschide fereastra

tristeţea decupează viaţa din oameni

agora cetăţii și-a rupt planetarele de…