Din ce-am dorit, din ce-am visat

Cu timpul se alege praful.

La împărat sau la soldat,

La fel le scriem epitaful…

despre mine când îl vedeți

e încă acolo

în mansarda cu sunete

ușoare ca visurile spulberate

în dimineți dezbrăcate de mine

scrie des

își lasă cuvintele pe foi

care se fac fluturi -

"fluturii mei albi, fluturii mei negri, iubitule"

eu nu-l mai pot vedea

se varsă ceață din cer

în buzunarul fluviului mi-ascund fricile

apoi cos pe frunza înghețată

un poem din…

o himeră

cu himera-n noaptea

din poarta

cu sărutul furat

de gerul

aspru de fierbinte

când

în zori

mă trezesc

bezmetic

şi

simt

ruptura

din limba dură

a vieţii.

01.02.2014, ora 15’53’’

poate în cumpăna de lumină

glasul meu nu e decât un semn

că ciocârliile mai trăiesc încă în coșul pieptului

e acolo izvorul

și-n vadul cuvintelor se adună gândurile unei ierni

din care nu mai putem pleca

suntem străini

și-n singurătatea burgului

niciun clopot nu ne mai adună fricile -

năluci prin lumea plină de chipuri necunoscute

cine suntem?

cui ne întindem brațul

și cărei cruci îi mai strigăm numele?



poartă…

Din cuvinte nerostite ce alunecă rebele,

În icoană se coboară chipul drag al mamei mele;

Şi sfioasă îmi vorbeşte în suspine nesupuse,…

precum o gâzã prinsã-n luminã

(nu voi şti niciodatã dacã era dispusã la ardere)

...............................

poate nici isus nu era pregãtit de crucificare

...............................

doar din când în când rãtãciţii mai împart speranţa

ereticii doar vin şi pleacă precum la un job regulat

nu ca o scuzã pentru cine ştie ce rãzboaie

aşa ca sã nu moarã de plicti…

locuitorii universului meu

mușcă avid din spațiul

delimitat de timpi cu rezoluție moartă

strigătele lor par a cere mutație dincolo de toate membranele 

care învelesc sufletul 

cer azil nevăzutului să mă îngroape într-o ploaie meteorică

de unde să  încep cu moartea să mă reinventez în virtualul unei realități

nu-și mai dă nimeni ochelarii de cal…

parodiind

picăturile de cerneală

uscate pe filele anilor

rețeaua de iluzii rămasă neștearsă

desenul impostor al confuziei

toate amintesc

de firul subțire al vieții

ca și cum în liniștea aerului

amintirile uitările

trec la braț

intrând pe rând în suflet…

timpul e timp

pentru o recuperare

(fie ea şi) mentală

dacă din suflet porneşte

şi e curat

în mocirla gândului 

din dimineaţa

cu porţia de empatie

încifrată

în ocazia

de albastru.  

01.02.2014, ora 13’40’’

dincolo era o masă

stătea picior peste picior ca un veteran de război

ce sărbătorea onomastica…

Rezumă-mă la tine ca să nu plec spre alta,

Căci iarna sapă-n gânduri și îmi turtește harta.

Cultivă și tăcerea când ai ceva a-mi spune;

Nu-mi îndrepta destinul spre-o nu știu care lume.



Hai să ne-avem sălbatici în albia de mistere-

Doar un chiolhan-dorință, pe zi, atât ți-oi cere,

Iar când mă doare capul, să-i mângâi părul, fruntea;

Va fi,-nspre-mbrățișare, tandreții noastre puntea.…

chiar și omul nopții era gelos

de câte ori întârziasem să-ți arunc inima

găsise ghetele cu care m-ai așteptat ultima oară biletul de zăbovire prin foc

suplimentul de răbdare…

Iubito, pășește pe flori necrescute 

păstrând la picioare miresme de brazi 

şi-n limpezi izvoare de mulți neștiute 

să stingem tăciunii tristeții de azi. 



Dă-mi mâna, iubito, și vino cu mine 

se-ntâmplă în gând să iei altă cale, 

pe muntele vieții prăpăstii străine 

pândesc fericirea și-n hău o prăvale. 



Privește cum crește al…

uneori

Amorate

se ia prea în serios

din dragoste

jucăm ceva din Rusia

cu cinci cartuşe

în butoiaş

mă înfăşoară strâns

sărută până la sufocare

arzoaică nebună

trage şi râde

în hohote

trage iar

din nou

 mă înjură frumos

cu degetul înfipt în cer

trânteşte furioasă

viaţa de perete

şi pleacă fredonând prin ploaie

să te gândeşti din când în…

solubili pe zi ce trece tot mai mult

”strivim întunericul„ sub călcâie 

în turn liniștea curge din mormânt

și păsările își înghit urletele

pe post de hrană

săgeți otrăvitoare stau sub tensiune

tremură mâna ucigașului din umbră

scutul ciuruit cheamă rugina să-l acopere

poate că timpul ne operează fără să știm

pe cord închis sau deschis

pentru el  totuna e

numai să nu-l auzi cum taie

din incolorul…

prin coridorul rece şi întunecos al morţii

trãiesc clipe în care niciun fel de fir

nu-mi poate oferi o cale de ieşire

din labirintul propriilor mele fantasme

iar tu zâmbeşti a primãvarã de peste munţi

precum un ghiocel rãzvrãtit

ochii mei îţi adulmecã cu nesaţ fiecare înflorire

aduc dovezi despre trupul tãu

sunt indiscreţi

te dezbracã

îţi reaşeazã fiecare petalã

dar nu te…

m-am deşurubat

în dimineaţa asta,

să plec,

să mă caut,

să mă găsesc,

să mă aflu în cuibul

de tine lăsat undeva

ca o închisoare

cu zăbrele de cer

într-o senzaţie de liber

(con)strâns de aripile

ce nu vor

să se mai deschidă,

să zboare decât

în albastrul tău

necuprins de mine

şi albul covor…