ascult ecoul lãsat de cãderea lacrimilor

(chiar aşa doamne de ce oare cad lacrimile)

pe un gol de timp într-o clipã neînceputã

când nici dumnezeu nu mai este acasã în cerul sãu

mã simt un pictor coborât printre cuvinte

le amestec miraculos pe o paletã cât inima ta

apoi pictez cerul de dincolo de orice albastru

cât sã-ți fie iarãşi domestic printre atâtea stele

..............................

e ca şi când ochii mei înfloresc

pe un timpan cu…

Navetistă sunt, între cer și pământ.

Nu mă pot fixa pe o treaptă

a scării celeste și cad

din ce în ce mai des,

în hăul abisului dor,

care-mi strică echilibrul ancestral

al zborului planificat de soartă.

În caruselul de fapte, n-am știut

unde să așez iubirea

care-și schimba mereu…

mi-am pus

în ziua când lacul

s-a dezgheţat atât cât

îmi trebuia

să spăl zăpada

ce s-a murdărit

pe mine

cu gândul

că nu pot schia

pe pârtia

aşternută fals

între noi.

În altarul

sufletului întind

braţele prin mir…ul iubirii

să pot

aluneca

pe valul dorului

de…

Nu plouase din mai și era august

e ceva rău la noi in sat ziceau bătrânii

până vom găsi ne pedepsește Dumnezeu

și-au căutat prin colțul ierbii

pe dincolo de rădăcini și

prin toți codrii au răscolit

porcoaiele de fân le-au răsturnat

au desprins toate fântânile câmpului până ce

in puțul Tinchii altminteri secat ierbos au găsit

Paulina inestetic așezată

de cinci zile căutată cine știe

de când biata zăcea moartă

au cuprins-o…

toaca răsună în piept

uvertura celestă de dinaintea percuției

arhanghelii 

prin suflet bat cadență

deschid o încăpere

șed ospătează

ia

mănâncă și tu o fărâmă de pâine

bea și un strop de vin

e hrana noastră

ecologică

fără e-uri sau alte…

e noapte între ani

un păianjen se caţără

pe întunericul din mine

strâng între palme lacrimi

şi ultimul sărut

apoi

îl strig pe Dumnezeu

dincolo şi dincoace de mine

respiră o altă lume

de Dragobete

soarele aruncă-n crâng

glasuri de păsări

uneori

mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se…

Priveşte afară şi spune-mi când plouă,

adună un fulger ce spintecă zarea,

dumineca asta împarte-o în două

şi trage perdeaua să-i văd frământarea.

Vorbeşte-mi încet de crengile frânte,

o umbră de vânt s-o laşi lângă pat

şi treci printre gene în lacrimi să-ţi cânte,

străinele gânduri din care-ai plecat.

Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,

e lumea grăbită prin visele noastre,

rămâi la fereastră şi spune-mi pe…

 în jur e târziu

 de astă dată sau de fiecare dată

 rânjind ademenitor liniştea

 e în mine

 inutil

 drumul nu există

 viaţa e doar minutul în care iremediabil cineva îţi calcă în piept respiraţia

 resuscitată

 va dura prea puţin

 zâmbetul e clipa în care uităm

 de ce

 alegem o formă pentru suflet

 ce înseamnă

 că nu poţi să te sprijini de colţul gândurilor

 într-un cerc vicios

 aş curge odată cu lacrimile daca aş…

Îmi port cuvintele în spate,

cum mă poartă copilul din mine

cu noaptea strivită în pleoape.

Arunc povețe în șoapte

și lacrimile alunecă în golul

dintre faptele omise din viață.

Te rog Doamne, păstrează-mi

un capăt de cer și

aduc eu scara necuprinsului cu un

singur locatar izgonit…

de câteva anotimpuri 

nimic altceva nu mă face să strig tremurul dimineții 

decât acea privire în care-mi alunecă 

nenumăratele falduri tandre în sărbători

mi-am cumpărat pe un ban lumea aceasta 

apropiindu-mă cu trupul flămând de o grădină albastră

doar mătasea pe care stă scris zborul unui fluture 

mă face să știu că nu îmi aparțin 

nu voi purta bijuterii 

e plin de greieri în acest alfabet 

doar voi închide ochii când îmi vei…

”Voi, care mi-ați pătruns în inimă, să nu vă îngrijoreze dezordinea de acolo...”

                                                                                                                                             Jean Rochefort 

prima cameră pe stânga

sub mansarda plină cu păsări

și cu ferestrele rotunde

în care cerul mai alunecă cu ploile lui

și…

Tot mai departe ne iubim

sălbatic popor de heruvimi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Sunt angajatul sorţii

M-am înşeuat la jug,

Se-nvârt în juru-mi hoţii

De zile. Un' să fug?

De câte ori cu toţii

Nu ne-am trezit sub plug?

Ca angajaţi ai sorţii,

Ca înşeuaţi la jug...

Viţel în faţa porţii

Adeseori sunt rug,

M-aruncă-n jar netoţii

Şi-mi pun de gât un drug.

Sunt angajat al sorţii!

"E inadmisibil, de exemplu, să se pretindă că…

a sosit,

se odihneşte-n braţele mele.

Mă uit

la el şi-mi (a)pare ca o carte

cu toate anotimpurile vieţii.

Se întinde

foaie după foaie

cu lunile din an.

N-am ştiut niciodată

de ce a zăbovit în mai

mai mult.

O fi ştiut că-mi plac

vişinele, dar ele apar

mai târziu,

prin iunie, iulie şi…

dacă mă arunci peste litere

te voi învăţa să-mi atingi ţesutul

mai întâi încătuşaţi în destin

şi-poi e mai simplu

decât o străpungere în derivă

a unui adio…

iar sentimentul acesta pãtrunzãtor precum o sãmânţã

care îmi creşte din întuneric şi cautã lumina

nu e decât începutul germinaţiei unui alt univers

şi mai infinit şi mai nesfârşit şi mai alb

decât toate celãlalte beţii de dinaintea beţiei primordiale

la urma urmei o duc frumos dintr-un chef într-altul

cum o fac mai toţi muritorii fericiţi cã s-a inventat otava

poate şi pelteaua de trandafiri de pe buzele tale

spun poate doar aşa din alint

pentru…