sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire

îmi scot cimitirele la plimbare

las acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz

iele zălude tatuează orbite la încheietura viselor

când te mut din abisul coapsei drepte în stânga răstignirii

nu pot fi tabloul încartiruit în rama războaielor tale

am în mine un ocean de geneze 

să împrimăvăreze pupila…

Pe iarbă, flori şi frunze roua străluceşte,

destin cuprins de flăcări ce grijile îi ard,

un răsărit frumos ce viaţă-mi dăruieşte

făcând între tristeţe şi vraja ei un gard.

Aievea prind în palmă a zilei prospeţime

şi marea ei albastră în care mă găsesc,

un piedestal în suflet cu treptele sublime

urcate de-amintiri ce nu ne părăsesc.

E-atât de-aproape cerul de tâmplele albite

îi simt îngrijorarea când mugurii…

O calpă tăcere apasă poveri;

Amarnice clipe vecernii alungă,…

Lasă-mi Doamne pașii,

cuvinte rostite pe litere

într-un alfabet ce l-am uitat

și încep să învăț

mersul târâș pe genunchi.

Nu te mira că mai pot străbate

drumul uitat, trudit pentru mine.

Când nu-mi mai ajunge calea,

toiagul meu visul

colorează și modelează…

stranietatea

de a fi

singur nesingur



lumea e un pom

cu legăturile coapte

între oameni

ce se cunosc

şi nu se cunosc



energia întregului

se mişca se zbate

în toate direcţiile

croind realităţi

din iluzii



stranietate a mişcării

de-a sta nemişcat

a sfârşitului

ce nu e decât început

şi cel din…

doar

o cafea

neagră

am pregătit

în dimineaţa asta

cu aromă de tine.

De îndulcit,

ştiam că ai să vii

să mă (re)cunoşti

în mulţime.

M-am lăsat

îmbrăcat de măşti

să nu împart

clipele din noi,

să mă aflu

pe drumul gândului tău,

să mă laşi

să (o) beau

de…

am lăsat câțiva arginți

pe galeria de vinuri vechi nu bănuiai că o înghițitură

te poate întemnița

în locul unde ai ascultat mierlele toate

deasupra lanțurilor

treceam prin inele cu îngerii era deajuns să mă răsucesc

dar nu vedeam decât piruete sărace

una eram eu cealaltă filozoful care-mi citea

de la dreapta la stânga tăcerile

du-te pacoste am șoptit și toate colțurile păreau semiluni

în care ne vom fi odihnit…

 Ascultă simfonia din ultima ta noapte

 Care desparte iarna de-aroma primăverii

 Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte

 De dalii parfumate  ivite-n taina serii!     

 Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie,     

 Rătăcitoare doruri,  nescrise de cuvânt,

 Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie,

 Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! 

 Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori,

 De-ți…

pe marmura rece şi albă

zace lumina

dimineţii

reci adieri îi sorb durerea

din inimă

plecările şi-au făcut casă



în oameni fără suflet

locuiesc aşteptări cu chipul tandreţii

măşti



la capătul vieţii viscolind cu nepăsare

o uşă închisă îmbrăţişează întunericul

la îndemână

a mai rămas plecarea şi el

într-un colţ

în pânza de păianjen încremeneşte trupul gol al tristeţii

s-a…

Pe când cealaltă

a dat-o în baltă

Europa de-acasă

să cazi nu te lasă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

Flori de diamant,

Şi fum… şi soare…

Vânt rătăcitor

În liniştea cea mare.

Eu sunt, ce nu am fost

Şi-am fost ce nu voi fi.

O… gânduri fără rost

Se joacă-n haos;

Ce din cosmogonice scântei

Nascutu-sau cu toate.

Nimicul mă apasă

Şi devine...  tot mai greu…

din fiecare umbră

în toate nopţile percepute de creier

în  mine coboară un copil cu umerii de ceară

e acelaşi în grija cuminte a nevoilor

îşi apleacă trecerea curbată

în spaţiul meu de tăcere

ca să nu-mi ocupe starea vreun anonim din lumile de jos

îmi călăuzeşte zborul pe muchia văzului

până la trecerea orbilor prin zidul atingerii

de dincolo de foc îmi ţintuieşte fruntea

o lacrimă de lumină

se…

Dacă vântu-ncet ţi-ar spune

ce se-ntâmplă printre nori,

ai crede că sunt nebune

visele pierdute-n zori.

Dacă ploi ce trec spre zare

bat în geam întâmplator,

m-ai ascunde-n fiecare

umbră smulsă din decor.

M-ai lega c-un frâu de stele

dintr-al nopţilor senin,

şi m-ai rătăci prin ele

ca durerea prin suspin.

Te-ai trezi privind cum plouă

pe trotuarele pustii,

când se-mparte clipa-n două…

ceasul se încurcase în propriile bătăi
după atâtea suişuri în dealuri
şi atâtea coborâşuri dureroase în văi

secundele se suprapuseră peste minute
în uriaşe mormane de bolovani,
orele căzuseră peste zile, iar săptămânile 
peste lunile neîncăpute în ani

se adunaseră acolo grămezi imense de 
ceasuri, de clipe şi de noroi
peste care timpul trecuse fără să-i pese
şi fără să-ntoarcă vreodată privirea-i
de gheaţă-napoi

întinde o mână ca o floare culeasă dintr-o idee părăsită

primește o floare ca o idee culeasă dintr-o mână părăsită

pe buze curge o emoție de tei…

Urlă doru-n şoapta goală,

la miez de noapte te scriu în stele

s-adormi plângând de şoapte amintite,

să te trezeşti cu mine în zori.

Te-aleg din lacrimi să te sorb în gând,

lumina ta în ochii mei să piară veselă,

buzele moi în cafea ţi le arunc,

de dor, cu dragoste să te dezmierd.

Te rog, nu fi doar un moment de  magie

irosit în timpul  meu pierdut pe veci,

sau tablouri vechi în suflet moştenite,

nici calvar de fum…

cu dinţii lipsă,

de pânza fără cer-

ul cu tine

şi merg la amanet

cu noaptea-n cap

să pun gaj

pe amintirea de ieri,

gândul

trimis peste fileu

(ca la tenis)

în căutarea

back-end-ului

tău,

sufletul de

game, set şi…

Conturează un drum prin mine

din tăișul iubirii

așa cum n-am crezut că poți sculpta

până la os

nebunia firului de iarbă

visându-și zborul

dorește-mă

o altă muză zidită în tine

îți țin inima

să n-o ia la vale printre păpădii

oprește mugurii

să nu explodeze în alb

adună extazul

în cele mai vibrante culori

să ne fie cântec

peste tăcerea absurdă.

în miezul primăverii

mi-am…

Când timpu-şi cerne clipele în mine

şi le-ntregeşte-apoi în veşnicii,

constat că viaţa nu îmi aparţine

şi totu-i doar o joacă de copii.

E-o trecere-n abis printre-amintiri

îmbătrânind mereu în primăvară,

când anii mor cu primele iubiri

şi frunzele la tâmple se coboară.

Sunt doar nimicul ce-ntregeşte clipa

o punte prinsă-n grijile de ieri,

în palma mea işi odihneşte-aripa

tristeţea-nmugurită-n…

țin în cârcă diminețile și nopțile din cap

le rumegă silențios e încă liniște în jur

rostogolesc liste de gânduri și le dau foc

miroase a timp ars și-a noroi pe alocuri…