1.să te numeşti capriciu e uimitor cum te descompui lent sub lumina în scădere noaptea îţi e scut niciun gând nu te mai cuprinde lasă afară zâmbetul cu deschidere largă pe care doar stelele mai pot s-o cuprindă când păpuşarii lasă din mână sforile şi totul se umple de o linişte stranie

2.copilul din tine plânge îi fuge timpul desculţ din braţele mamei rămâne doar o chemare să se cuibărească acum e prea târziu pasărea se cufundă în somn cântecul ei îşi scutură…

de mintea ce se chinuia,

mâzgăleam hârtia de cuvinte

venite toate odată, fără formă,

doar cu vârful lor

îndreptat spre pieptu-mi

ce-l înţepa şi stare de nestare

îmi crea

să fug,

să stau,

să dorm treaz, în poartă

aşteptându-mi trupul alergând

pe faleza stropilor

de ploaia gândurilor

de mine,

de tine

într-un…

E picătura ploii ce-n iarbă se prelinge,

Prin urmele flămânde un anotimp se-ntinde.

Răsare-n orizonturi şi pleacă să colinde,…

Izvorul întunericului

Pune stelele mamei…

Flămând de timp trecut şi însetat de clipă

aştept la ţărmul marii sosirea unui val,

fără să ştiu de ce, în taină se-nfiripă

fermecătoare umbre pe-al sufletului mal.

Paşii strivesc nisipul intrând în taina lui,

prin larg se conturează o nuntă de stafii

şi cred că nu mai sunt de-acum al nimănui

când se aude-n lacrimi galop de herghelii.

Neliniştită-i marea cu pleoapele-n furtuni

eternizând destine păstrate-n pieptul ei,

şi toate…

Hai poete deşteptarea

generații

prietenii mei s-au ascuns în mormânt,

eu am rămas ca o creangă bătută de vânt,

mi s-au rărit frunzele de-atâtea toamne,

nu-mi reteza crengile, Doamne!

am jucat ca nebunii…

Peste crucea

ce o purtai dormind

cu ochii deschişi

la umbra

întinsă pe pământul cuprins

de florile primăverii

de mai

din poarta boemă

a iubirii

o noapte căzută

din stele aprinse-n albastrul

necuprins

fura

din buze

nectarul

speranţei de mâine.

am înflorit de multe ori în roșu

știu precis

când eram mugur vorbeam în diverse culori

apoi am decis că reverul tău e focul

dansul meu e întregul

siguranța noastră e frânghia deasupra oceanului

și un apostrof care ne urmărește mișcările

ca nu cumva să ștergem vreun puls

de câte ori am plimbat crângurile pe dealul tău

aveam impresia că cineva a sculptat veșnicia la minut

cu verde-intens am umplut…

astăzi

 vreau să mă porți

 ca pe un animal de companie

 ți-aș însoți gândurile

 să nu se piardă pe drumul lor

 către mine

 stăpânește-mi inima

 îmblânzește-i pulsul

 fă ce vrei cu sufletul meu

 numai lasă-mă să te visez

 exact așa cum ești

 dă-mi somnul înapoi

 și toate nopțile nedormite

 fă-mi-le cadou de anul nou

 și-n al doisprezecelea…

Suntem mereu pierduţi printre iluzii,

copaci cu umeri goi sub clar de lună

ascunşi printre oglinzi, grave confuzii,

doi fluturi albi ţinându-se de mână.

Ferestre-nchise, vânt rănit de soare

seducătoare umbre strânse la un loc,

ne este dor şi plângem la-ntâmplare

de tot ce nu găsim în vetre fără foc.

Ne regăsim străini în jocul de iubire,

cărările se pierd în zări fără apus

rămâi între oglinzi şi da-mi de…

O așteptam, știam că o să vină,

Când ziua se făcea egala nopții,

Iar ore de-ntâlnire-n echinocții

Îi prevesteau cărarea de lumină.

O așteptam la orișice răscruce

Pândindu-i zorii fiecărei dimineți,

O așteptam așa cum doar aștepți

Un sol, ce veste bună îți aduce.

Din albul iernii, i-am iesit-nainte

Să o primesc așa cum se cuvine,

Să o întreb, ce știe despre tine,

De ce îmi pui tăceri peste…

deși taci 

prefăcându-te că păstrezi îngerii plutind peste soare 

eu te gândesc și îmi fac nopțile înmiresmate 

fluturând zările 

măsurând și contemplând hotarele...

ca o metaforă taci 

țâșnitoare de sânge

vin pentru că mă chemi

caut din toate puterile 

să mă așez de-o parte și de  alta respirând

dar ciudate emoții mă cuprind 

mă petrec impudic și rânduiesc depărtări 

chiar la sânul…

E primăvara asta doar un avatar

Același mugur avatar  de suflet

De astăzi într-un ghiocel sunt locatar

Plătind chirie primăverii clinchet

O frunză-nsărcinată fuge din ierbar

Renaște verde dar cu mare…

 De vântul primăverii va răscoli în pripă, 

 Petale de-azalee și păpădii de gând,    

 Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă, 

 Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,                                

 De greieri jucăuși îți vor doini în glastre

 Și cu parfum de cer vor ninge peste gene,

 Sau stele de smarald din galaxii albastre,

 Vor scrie insolite poeme cosânzene,

 De îngerii iubirii în straie de ninsoare,…

În cavalcada

rotocoalelor de fum

înlănţuite

din umedul pământ

de flori bătute-n jurul

trupului cu faţa la noaptea

prinsă-n steaua ce străluce,

Tu

chiar de nu ştii

ce ţi-ai dori să ştii,

să nu uiţi

printre tot şi toate

cum lacrima

din roua dimineţii,

în curcubeul vieţii

se…

Poezia mea are ochi iscoditori

în orice colț m-aș afla se rotește din călcâi

să mai fure un miez din pâinea 

aruncată visătorilor

poezia mea are șoldurile unei femei frumoase

se leagănă dibace 

cât să-mi macine ultima fărâmă de rațiune

mă încurc în pletele ei negre

îi cer să mă ducă în cel mai îndepărtat punct

să mă privesc de acolo

cum mă zbat între iubire și dorință

și scriu cel mai frumos poem

din nudul…