Eu te iubesc, în orice primăvară

când mărul înfloreşte in livezi

şi devin pom ce ramura coboară

în visul tău, cu sufletul să-l vezi.

Nu mă-ntreba de zile fără soare,

de ce-n april mai ninge uneori,

cum adunăm tăcerile din mare

şi facem din cuvinte sărbători.

Ne facem scut din roua dimineţii

îmbrăţişând lumina ca un dor,

printre miresme-n primăvara vieţii

când regăsim iubiri din viitor.

Eu te iubesc, cu…

 nebuno mi-ai zis

circul e mai încolo

faci tumbe la fereastra mea fără cupolă fără streșini fără dresori

eu nu am vreme să-ți urmăresc exercițiile

un șoim îmi tot trece prin piept

și-mi flămânzește întunericul

să nu mai spun de necunoscutul care-și plimbă capodoperele

prin genuni



***

ei am zis să-ți culeg literele acrobația lor e mai bine cotată

apoi le-aș fi pregătit fardul

pentru reprezentația de după paște

încasările…

Trupul

mi l-am aşezat

pe masa de operaţie.

Era în jurul orei două

când mi-am dat consimţământul

că am să-mi întorc sufletul

după ce îmi vor scoate doctorii

plămânul putred de mine,

să-mi facă loc,

să-l mai umplu cu tine.

Acum stau,

stau şi aştept

gândul sufletului hoinar

să se-ntoarcă.

Sunt…

Am s-adun din timp orele în mână,

Şi zile bune şi nopţile târzii,

Când trec suspine ce nu se-amână,

Ca o melodie a toamnei timpurii.

Şi stele-adun clipind uşor din gene,

Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,

Şi-adoarm în patul nopţilor perene,

Ca pe zăpada liniştii profunde.

Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,

Pe lacrimile umbrelor întinse,

Prin linişti rătăcite fără drum,

Îmi poartă paşii…

Caut

dorinţa de viaţă
încercată de  sincopele timpului

armonia
aninată de  copacul
care separă iarna de primăvară

speranţa
rămasă încuiată
în şifonierul gândurilor tale

la voia întâmplării lăsate
voinţa

fărâmiţată prin ungherele sufletului
ostenit şi asuprit
de săgeţile lui Cupidon

A nins iarăși cireșul

fără să obosească.

Mă miră consecvența lui,

când eu am nins atâtea vise

nedeschise,

pe la tâmple

și am obosit să le ascund.

* Lui Ovidiu Berinde – alfabet de vulturi *

orice dar nu întreba

în geană de trezie nu există granițe și cerberi care să sfâșie

grumazul prea bine știe atingerea sabiei

aveam trup doamne dar nu eram încă om cioburi din mine

sângerau amarnic sub șaua destinului

prea multe potențe înnodau cărări stranii 

eram să fiu multe cărei pupile…

Puişorul neascultător

Odat’ un puişor moţat,

Foarte, foarte alintat,

a plecat pe drum isteţ,

dar a uitat de coteţ...

Dragii mei, seara se lasă

şi el n-a ajuns acasă...

Strigă după ajutor;

Îi e foame, somn şi dor...

Mama-cloşcă disperată,

l-a căutat ziua toată.

Nu vreţi detectivi să fim,

puişorul să-l găsim?

Haideţi să ne luăm zborul,

mamei să-i…

Te-oi regăsi în vârstele impare,

Prin amintiri nescrise în poeme

Ce-au prefăcut în şoapte o-ntrupare,…

Doamne cu ploile tale

am dureri în sandale…

Nu tresari, sosesc târziu la tine-n gând

aştept un stol de păsări mâna să-mi atingă,

când dincolo de măguri flăcări fremătând

li se-mpletesc pe aripi şi nu vor să se stingă.

Întârzii doar o clipă prin amintiri pierdute

vreau să adun tăcerea din vise fără nopţi,

să rezidesc o umbră în flori necunoscute,

să gust durerea vieţii din strugurii necopţi.

Împăturesc cu grijă pe geana unei pleoape

amurgul ce se-ascunde sub…

sap obscurul până dau de ceva izvoare de lumină

pereții mi-au rămas mici și încheietura cu timpul mă strânge

soarele sigur stă desenat undeva departe 

după acest văl

îi simt căldura cum îmi despică întunericul foaie cu foaie

când voi întrezări vreun fascicol mă voi ține scai

de prin zidurile reci ies mâini sa-mi ungă sufletul cu stele

uitate prin buzunarele lor sparte

e un fel de troc de joasă speță și-l accept să-mi trec puntea

și eu am…

se aruncă în gol la început cădea ca o frunză apoi nu bufnitura se auzi timidă jenată o jumătate un sfert de bufnitură unii ridicară privirea spre etajul 21 unde un braţ scutura absent o scrumieră pe fereastră se încruntau şi mărunţeau ceva între buzele vinete toţi evitau costumul care părea singurul lucru recunoscut călcând din când în când neatenţi pe palmele care tremurau  sau pe sângele şiroind cu indiferenţa ploii peste un pahar de plastic murdar  careva spuse că probabil corpul astral…

Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...

Pașii noștri călcau tot mai nehotărât

Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci

De unde nimeni nu-și putea potoli setea.

Ne ridicam brațele spre un cer fără nume

Strigând numele celor nenăscuți.

Și am deschis Cartea Amintirilor,

A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,

Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,

Vorbele ce nășteau ecou peste generații,

Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,

Un tot…

Nu-mi aresta secundele,

 lasă-le să vină la mine…

au eternitatea de adus din stele.

Nu le opri cursa,

eu sunt femeie

și-mi trebuie sclipirea de zîmbet

să-mi picteze culoarea strălucitoare

din iris.

Mai lasă-mi secunda

în care gândul îndrăznește,

să-mi dea…

acum știu că florile-de-colț înfloresc doar lunea

după crepuscul

când agonia îmbracă stâncile apoi mai suflă o dată

norocul în munți

de alte ori fără să-i pese de milimetrul acela dintre mine și cer



e ca și cum un pumn de aur s-ar strecura pe furiș în tine

și l-ai pierde în podoabe pe care n-ai ști să le porți

de ce-aș fixa filigranul sub roata carului

m-a plimbat în zigzag

în…

aleargă goale și haihui

usain bolt

prin labirintul inimii mele

(în reconstrucție)

îmbracă-le iubito mireasă

și binecuvântează-le cu gps

am pentru toate câte un tezeu

în smoking alb și o plajă cretană

(să fii minotaur

azi

nu folosește nimănui)

 ///////////////////////////////////////////////

multumesc dragi prieteni pentru urari!

Mi-am rupt

aşteptarea de trup.

Mi l-am lăsat să se odihnească,

în câteva ore

urma să intre în operaţia de suflet.

Gândul l-am lăsat să zboare hoinar,

să alerge spre tine colabat

de mine

să se-ntoarcă

cu tine

în mine

mereu.