Etajul 21

[Simion Cozmescu]

se aruncă în gol la început cădea ca o frunză apoi nu bufnitura se auzi timidă jenată o jumătate un sfert de bufnitură unii ridicară privirea spre etajul 21 unde un braţ scutura absent o scrumieră pe fereastră se încruntau şi mărunţeau ceva între buzele vinete toţi evitau costumul care părea singurul lucru recunoscut călcând din când în când neatenţi pe palmele care tremurau  sau pe sângele şiroind cu indiferenţa ploii peste un pahar de plastic murdar  careva spuse că probabil corpul astral nu se mai deranjase să coboare şi urmă râs de hienă  scheunat de coioţi  mă aşteptam surescitat să-l devore până la urmă o ţigancă purtând o rochie oribilă aprinse o lumânare pe trotuarul flămând dependent de acum nu numai de  paşi

[Simion Cozmescu]

Domnule Dume, Ion, Sofia, vă mulţumesc de citire şi comentarii! Iris, Mihaela, Gina, Luminiţa, Nuţa mulţumesc de apreciere! Sofia nu e scris la întâmplare! Cam aşa ar fi varianta cu punctuaţie şi versificare oarecare:

Se aruncă în gol. La început cădea ca o frunză. Apoi, nu.

Bufnitura se auzi timidă, jenată . O jumătate, un sfert de bufnitură.

 Unii ridicară privirea spre etajul 21, unde un braţ

scutura absent o scrumieră pe fereastră.

Se încruntau şi mărunţeau ceva între buzele vinete.

Toţi evitau costumul care părea singurul lucru recunoscut,  

călcând din când în când neatenţi palmele care tremurau.

Sau  pe sângele şiroind cu indiferenţa ploii peste un pahar de plastic murdar.

 Careva spuse că probabil corpul astral nu se mai deranjase să coboare

 şi urmă râs de hienă,  scheunat de coioţi.

 Mă aşteptam surescitat să-l devore.

 Până la urmă, o ţigancă purtând o rochie oribilă

 aprinse o lumânare pe trotuarul flămând,

dependent de acum nu numai de  paşi.

[Sofia Sincă]

Prea abstract, prea alambicat. Pare a fi scris aşa... la întâmplare.

[Ion Lazăr da Coza]

Un poem în proză... Dar începutul e prea proză.

da Coza

[teodor dume]

un text care mă îndeamnă să revin în pagină

aprecieri!