eu ştiu că m-ai minţit

şi poate

mă vei minţi şi altădată

prin multe scuze înşirate

pe scara vorbelor de praf

am să-ţi aşez şi aste spuse

chiar de va fi să-mi sufle vântul

din toţi plămânii lui cereşti

peste a ochilor lumină

albastra limpezire-n veşti

şi multe lacrimi vor căta

să-i curăţe cu o fântână de…

două rândunele

din când în când ajung acasă,

mă sui în pod să cat ceva,

scrisori și amintiri uitate,

sau lucruri vrechi de mucava.

au mucezit sfinții-n icoane,…

 Lazărului Ion



Eu nu am cum fi o replică

pentru că nu m-am născut din reflex,

dar, din nepândit, câte-o reflexie,

mă zărește la crepuscul.



lumea, deși extinsă spre laturi,

are în centrul ei câte un ceteraș,

câte o neînțelegere, câte orice altă faptă

care face veșnicia să existe.



dacă noi n-o să ne auzim:

o să vorbim prin foșnetul timpilor trecuți,

prin așteptări fără cauză

și prin trecerea vremilor

fără…

gândul de la minte la suflet şi înapoi, cum plimbam

o minge de baschet dintr-o mână în alta şi  

nu înţelegeam de ce nu te demarci. Rămăsesem blocat

în afara terenului şi eu continuam să pasez fără

să realizez că tu fluieri la alt meci acum. Aştept

pauza dintre meciuri,

măcar

gândul

sau

mingea să (re)intre în teren.  

Amurg îndrăgostit

Amurg cules din valuri, de stele și de soare,

Cernut prin fulgi de-argint în sufletu-ntristat,

Te faci pe drum de scoici, izvor de perle rare

Și te ascunzi în vise, sub munții de oftat.

Te rătăcești mereu prin clipocit de lacrimi,

Ce ursitori voiră să-ți dea doar stălucire?

Răsai la bucurie, răsai și-n ceas de patimi,

Esti preț pentru tristețe și pentru fericire!

Vrăjite de sclipire și-orbite de-al…

 Prea se-nmulțesc răspântii în gânduri efemere,

 Iar clipele refuză de mână a se ține,   

 Strâng în buchet cuvinte fugite din tăcere,

 Doi maci găsesc refugiu în primăveri senine.

 Întruchipări străine cu inimă de gheață

 Rostesc păreri absurde de nimeni înțelese,                  

 Se-mbrățișează macii sub oarbe zări de ceață,     

 Lumină din flori albe un licurici le țese.         

 Se spovedesc petale de vânturi…

Păstrează visul între perne

şi dă-mi un curcubeu târziu,

peste tăceri să-l pot aşterne

când pasul încă nu ţi-l ştiu.

Dă drumul stelelor prin zare

să pară cerul mai aprins,

să ne-mparţim la fiecare

durerea celor ce s-au stins.

Sărută-mi ridul de pe frunte

şi-ascunde luna în păduri,

în noaptea tâmplelor cărunte

cu îngeri fără de armuri.

Atinge-mi pleoapele în taină

păstrând al viselor…

norii apasă verdele din iarbă cum

rotunjimea copacilor

umbra

nu ştiu câtă tristeţe poate fi

în firea lucrurilor însă ştiu că

am nevoie de linişte

puţină durere

maturitate

şi crez

ce simplă pare existenţa

mi-ar plăcea să mă…

Păşind în lumină... 



Păşind în lumină, cu mine, 

voalul s-a ridicat, 

ai început să vezi culorile, …

Cuvintele mele au roșu putred în glas.

Tac.

Le-aș învăța să scrie cu mâna pustiului…

Am ales cu inima pădurilor,

Am ales să adulmec parfumul din stele,

Am ales cu sufletul munţilor,

Am ales să împrumut zborul,

Am ales durerea, am ales leacul,

Am ales liniştea suferinţei,

Am ales tânguirea aspră a…

cu tata am stat azi pe la amiază. Banca

noastră de taifas, mă aştepta. Şi el era

acolo. În picioare. Străbătea cu privirea, 

valea din care urcam spre el. Ne-am îmbrăţişat

cu patos. Trecuse o eternitate de clipe

de când nu ne văzusem. Două zile. Şi încă

nu tăcuserăm

de ajuns

să aflăm

de ce sufletul e împrăştiat

în toate zările

şi se preface că stă ascuns în trup.     

se destramă ziua bucată cu bucată și-amurgul pune sigiliu

temporar

noaptea are cămașa croită și cartierul s-așază în mâneci

silențios

nu-s becurile toate stinse schimbul trei adună vocile și le pune masă

dor

un bețiv numără pet-urile de spirt și singurătatea se aude cum umblă prin el

tiptil

salcâmul curge de jos în sus printre blocuri își face loc s-atingă bezna

alb

un păianjen toarce fir de scară circulară se agață de…

Circarii!... - cocoașe și fețe grotești

Pășesc pe nisip cu tălpile goale 

Spre secera lunii, răsfiră povești,

Sardonic ne râd  bufonii sub  țoale!



De prin cupola lumii,  un saltimbanc, 

Ne joacă sprințar,  pe sârmă, sorocul, 

Mulțimea-mpietrită-i de ultimul flanc, 

Pătrarul din lună ne'nghite norocul!



Și trapa e trasă și mișună…

                             La multi ani Ela!

e ziua ta

forfotită în ziua mea

abis al înălţimii

rostuită prelungire

jucându-se

jucându-ne

lăsându-şi redeşteptările

să alunece spre izbândă

dogoarea numelui tău

îşi încolăceşte labirinturile

pe mângâierea mea tresăritoare

egal ocolului

departele deşertat în aproape

pe albul tău ondulează

cele mai întârziate bătăi de inimă

oglindă caldă

oglindă…

Îmi învelesc cuvintele pe buze ca umbrele

pe cochilia unui melc mereu lunecând spre tăcere

răbdarea ca o fântână secată a uscat rădăcinile

silabele nu se mai leagă de mult între ele

visele, speranţele noastre rupte-au rămas în hăul ei

carnea trupului meu e pătată de tine, miroase a tine

doare şi sângerează mireasma ta

mi-ai salvat viaţa întâlnindu-mă la răscrucile ei

dar mi-ai luat-o înapoi când am început să te iubesc

e ca şi cum ai întreba un râu ce gust…

Curând peste sat se volbură ceaţa,

În tolba cu îngeri... poveşti de demult,

Tălăngi se aud iar luna-i ca gheaţa,

Când turme coboară şi ceru-i tumult.

Adie un vânt călduţ de cu seară,

În ochii icoanei privesc în zadar,

Mă-ntorc resemnat la steaua polară, 

Când timpul e umbră şi ceru-i zidar.

Secunda-i cu spini, tăcută, deşartă...

Mă văd o fantasmă cu sufletu-mi nins;

Mirosul de brad mai bate la…

oare cifra 3 se acordă în gen și în număr

cu cifra 4?…