Să nu mă-ntrebi de mâine sângerează

Pe-un azi rănit în ciobul unui plâns, 

Nici câte clipe sunt dintr-o amiază, 

În care mărăcinii m-au străpuns. 



Contează visul fără de busolă 

Urzit în valuri de jăratec stins? 

Mi-e lumea punte făr` aureolă 

Şi fir de iarbă crudă neatins. 



Să nu mă-ntrebi de plec îndurerată, 

Ce zburător cu mine s-a…

în răspântii de lumină

ceas al amurgului

totul se clatină

noaptea se lasă

de foc și platină

vin târzii orele

se-nchid florile

murmură-n liniște

poala pădurilor

extazul furilor…

Ţărâna multor gânduri ne-nţelese,

un nor de praf prin amintiri târzii

m-a rătăcit de clipe şi nunţi fără mirese,

în tot acest descântec al falsei nebunii.

Nu mai există vis la tâmplele albite,

galop de herghelii pe verzile câmpii,

tâmplari făcând sicrie şi lacrimi fericite

prin irisii albaştri cu umbre sidefii.

Prin riduri înflorite vântul întâlneşte

icoane fără îngeri cu rame…

dimineaţa văpaie

se descompune într-o ceaţă de sunete

descrescătoare în noi

ca o poartă ce trece printr-o altă poartă

ne închinăm la o icoană

ce n-a fost pictată încă

din când în când

ne lăsăm culeşi de vremelniciile înţelegerii

apoi le culegem noi pe ele

nu mai e timp de ispăşiri

nebuni de liberi

vom scruta mileniile de sârguri

nemaipoposind nici măcar

la miazănoaptea întâmplării

acolo unde începe…

era la locul ei. Doar sufletul hoinărea

pe afară. Cu ploaia de tunete, părea

că nu mai vede poarta. Bătea sacadat

în trup. Nu-mi dădeam seama dacă

mă bucuram

că trăiesc

sau

sunt fericit.

Codul morse. Bate. Auzi, bate.

Tresalt. 

Singurătate fost-ai tu,

Singurătate fost-am eu;

Un pelerin în veac plebeu,

O fulguire... spus-am "Nu!"

Au fost efemeride, corbi,

În gol petale au căzut;

Pământul, ochiul nevăzut,

A-nchis cuvântul printre orbi.

Un heruvim îndurerat,

Copacul-Înger ne-a cuprins,

Când sterpul râu de necuprins

A stins nisipul sângerat.

Destinul astfel a murit,

Un alb atol rămas-ai tu,

O…

Nu trebuie să-ntrebi de câte ori un ochi îmi lăcrimează

de ce curcubeul sub pleoapa mea e uneori mai mic

obrajii sunt adăpostul mângâierilor tale

tezaur fără trepte unde fiorii devin străjerii emoţiilor

când buzele deschid uşa fiecărui sărut fiecărei plăceri

privindu-te constat că eşti mai frumoasă ca lumina

că părul tău se transformă în raze aurii

revărsându-se pe umeri

valuri despletite din timp

nu ştiu câte minuni sunt pe pământ

dar ştiu că…

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut

Nu te păcălesc, ştii bine, şi-altă dată n-am avut

Poate prea s-au strâns pe listă datoriile şi vrei…

Trăiau cândva pe un meleag de vis

Oameni ce se aveau ca fraţii;

Pădurile erau un paradis

Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!

Erau vecini şi se-ajutau la greu

Chiar de erau de alte naţii,

Umăr la umăr ei au fost mereu,

Nu se gândeau la altercaţii!

Prin lupte sângele ei şi-au…

când ieși din tipar

e ca și cum ți-ai schimba domiciliul forțat

locuind incognito  

îți spui

așadar astăzi e luni

ziua în care interiorul devine rotund

iar pașii merg paralel cu pi

oamenii-ți par cuvinte potrivite în ipostaze nepotrivite

adjudecate la licitația de prejudecăți

surghiunu-l tasezi cu bătaia inimii

mascând aritmiile preconcepute

ca și cum din ceea ce scrii

vocalele îți întind mâna…

În grabă, anii trec şi fără veste,

Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;

Din firul lor ne ţesem o poveste

Uitată-n vălul parfumat al ceţii.

Te-ntreci în zbor cu ei pe culmi celeste,

Ţi-oferă-apoi veşmântul bătrâneţii;

În grabă, anii trec şi fără veste,

Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

În palma veşniciei înscris este

Secretul dalbei flori a tinereţii;

Sădeşte-o-n inimă şi-o preţuieşte,

Alungă orice urmă a…

în şifonierul poemului alb

stau pe umeraşe silabele

ce ating cu veşmântul

liniştea de dincolo de gânduri

frumuseţea bărbatului-cuvânt

nici nu mai contează

atunci când se apropie de miezul principiului

ca de un cod al străluminării

după el vin

lăsându-se conduse

alte o mie de cuvinte-copii

în roluri

cât o unghie

pentru fiecare vers

aleg realul din substantiv

pe care aşez la uscat…

Coboară naibii din maimuţă

românule că nu-i căruţă

Ce stai cu chestia pe-afară…

nevăzutul din albastrul ce-şi curge

roşul adânc şi orb la lumea

ce se mişună-n jur

sunt

când sufletul e înlănţuit de trupul

plin de flori

şi

ape se scaldă furtunos

pe faleza muşuroiului de mine

din tine strâns

în noi.     

cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei

se măresc apoi dispar suflate de un copil

ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală

vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient

pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului

precum un…

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la temelie 

adoram necunoscutul care-și proiecta acoperișuri cât ziua de mari

poate verifica botezul serii ori completa raftul cu măști

ocoleam descântecele odată cu el 

restul timpului îl petreceam în hamac

primul bulgăre a fost un punct în descreștere

următorul avea…

S-a surpat aseară malul

tulburând apa-n izvor,

şi-am cules din umbre valul

rămas trist şi gânditor.

Vântul adormit în ramuri

s-a ascuns fără să spună,

dacă mi-a bătut în geamuri

când tăcerile se-ngână.

Sau prin goana-i despletită

a împins malu-n prundiş,

presimţind cât de grăbită

stă-nserarea în frunziş.

Malul nostru prins sub ape

nestatornic va fi-ntruna,

dacă nu vom…

Legată-s de mâini cu simțirea, de gânduri

cu firul subțire-al tăcerilor seci, 

perfuzez sentimente timide în rânduri,

cald poem se prelinge. Prin venele reci

 voi scrie cuvinte de cretă

 pe asfalt

cuvinte de inimă

pe pietre

voi pierde alt veac de singurătate

lângă statuia ta

cu miros de femeie perfectă

nu mai am nimic de făcut

(dumnezeu a terminat totul)

voi număra doar amintirile cu tine

și te voi șterge umil de praf

sau poate

mâine nu va mai fi