Rouă pe vise

[Vezi blog]

Nu trebuie să-ntrebi de câte ori un ochi îmi lăcrimează
de ce curcubeul sub pleoapa mea e uneori mai mic
obrajii sunt adăpostul mângâierilor tale
tezaur fără trepte unde fiorii devin străjerii emoţiilor
când buzele deschid uşa fiecărui sărut fiecărei plăceri
privindu-te constat că eşti mai frumoasă ca lumina
că părul tău se transformă în raze aurii

revărsându-se pe umeri
valuri despletite din timp
nu ştiu câte minuni sunt pe pământ
dar ştiu că întotdeauna sunt mai multe cu una
nu trebuie să întrebi de ce pământul îmi caută paşii
de ce dimineţile sunt atât de târzii
eu trăiesc în căuşul palmelor tale caută-mă indiferent
de singurătatea în care te afli
gesturile sunt uneori rupte din linia vieţii
împarte-mă oriunde
mă întregeşti ori de câte ori îţi mângâi tâmpla

când gândurile
se coboară din deznădejde spre împlinire
nu trebuie să întrebi eu închid ochii şi las depărtarea
să-mi dezvăluie curcubeul în toată splendoarea lui
dimineaţa vreau să strângi palmele
să nu-mi cadă rouă pe vise

[x]

Multumesc Vasilisia pentru trecere si semn!

Cu mare drag!

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu drag,

nu ştiu câte minuni sunt pe pământ
dar ştiu că întotdeauna sunt mai multe cu una

când gândurile

se coboară din deznădejde spre împlinire

[x]

Multumesc Gina pentru popas si apreciere!

Cu mare drag!

[x]

Multumesc Corina pentru trecere si semn!

Cu mare drag!

[x]

Domnule da Coza va multumesc de popas!

Cu pretuire!

[gina zaharia]

Ne-ai dăruit clipe înrourate, George, împarte-mă oriunde, cu siguranță acum sunt râuri de iubire :)

Prețuire!

[Corina Militaru]

Frumos! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[x]

Sofy este exact precum spui tu, nu am nimic misterios in ea !

Te sarut!

[Sofia Sincă]

Declarație de iubire, aprinsă, acțiuni după care fiecare suflet jinduieşte. Însă ca poem este prea stufos, prea cu subiect și predicat. Este ca o scrisoare declarativă, în care el își asigură partenera de continuitatea sentimentului. Se poate mai esențializat.

Dar am citit cu plăcere!

Sofy