Ţărâna multor gânduri ne-nţelese,
un nor de praf prin amintiri târzii
m-a rătăcit de clipe şi nunţi fără mirese,
în tot acest descântec al falsei nebunii.
Nu mai există vis la tâmplele albite,
galop de herghelii pe verzile câmpii,
tâmplari făcând sicrie şi lacrimi fericite
prin irisii albaştri cu umbre sidefii.
Prin riduri înflorite vântul întâlneşte
icoane fără îngeri cu rame argintii,
şi-n adierea lină tăcerea le-o-mpleteşte
cu nechezatul alb lăsat de herghelii.
Se-ntunecă privirea în praful înserării
câmpiile în noi se pot găsi oricând,
s-a-mbolnavit străjerul la graniţa uitării
iar mâinile-ţi ating cuvintele pe rând.
Adaugă un comentariu
Multumesc prieteni dragi pentru lecturasi comentarii!
Cu drag si pretuire!
Nechezatul alb al hergheliilor de stări, unele mai frumoase/sensibile decât altele, creează un tablou în care iubirea își plimbă trena prin văzduhul inimii...
Cu plăcerea lecturii,
Mult lirism și multă tristețe, așa cum îi stă bine oricărui poet! :)
Drag,
Primele două versuri nu au cezură. Introdu 2-3 silabe.
Poezie frumoasă.
da Coza
Multumesc de apreciere Corina!
Cu mare drag!
Ana iti multumesc pentru popas si lectura!
Cu mare drag!
Imagini încântătoare! :)
un lirism cald, blând, răscolitor. Remarc frumuseţea acestor imagini poetice:
Prin riduri înflorite vântul întâlneşte
icoane fără îngeri cu rame argintii,
şi-n adierea lină tăcerea le-o-mpleteşte
cu nechezatul alb lăsat de herghelii.
Felicitări!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE