Mi-atârnau braţele,

cum ramuri de salcie

în oglindirea apelor...

Parcă totul se răsturnase,

Cerul devenise Pământ,

iar oamenii îl călcau în picioare.

Se murdăriseră norii şi stelele

de urmele paşilor,

aşa erau de multe,

încât luna se acoperise de scrum.

Şi-L tot călcară în picioarele goale,

până când îngerul…

Grădina sufletului meu e veşnic înflorită

Poartă parfum de iasomii în lacrimi miruită,

În poartă-i stau umili străjeri să vă arate drumul

Prin labirinturi cu tăceri şi umbre cu duimul.

Dar uneori trec în galop prin macii încă-n floare,

Sălbatici cai fără de şei călcând la întâmplare,

Petalele devin pe loc  o mare sângerândă

Fără de maluri şi-n furtuni, speranţele se-afundă.

Când ploi răzleţe cu-amintiri îmi umezesc ţărâna

Cu…

Cu tine-am învăţat să trec prin rouă

când zorii-alungă noaptea din pervaz,

şi-mpart culoarea şoaptelor în două

îndepărtând tristeţea din obraz.

Ne despleteam cuvintele din gânduri

strângând la piept întregul răsărit,

sperând din ele s-aşezăm în rânduri

fără să le ştirbim respectul cuvenit.

Eram doar noi prin dimineţi cu rouă

privind cum stele-apun în depărtare,

şi frunze cad din ramuri câte…

Compatrioţi e scumpă viaţa
dar şi mai scumpă e prostia
eu din grădină îmi fac piaţa
şi-n cărţi am toată România

Costel Zăgan,AXIOMELE LUI DON JUAN

timpanele sparte ale nopții

 simt greieri pedalând gregar

 timpul își ciocnește oasele de sticlă

 ca un erete captivitatea lividă

 răsar gratii la ferestre (in)vizibile

 îngeri caterisiti    își împart 

 falii inexpugnabile

 lumina eretică scoate

 ochii puritani ai statuilor

 copaci volubili își crestează 

 coaja pentru roiul cuvintelor 

 iedera sălbăticită…

sap să te adun din mine

cu amânările mele.

Niciodată nu te-am văzut color,

doar umbrele tale aşteptau

la poarta deschisă prea târziu.

Mi te cuveneai până nu ai mai fost,

eram doar eu pentru amândoi.

Te privesc un corp înţepenit

într-un răsărit inutil,

pleoapa ta, aripă frântă

pulsează în clipa suspendată 

de care îmi agăţ frica.

Nu ştiu ce mă doare mai mult,

plecarea ta sau străinul rămas,

blocat în neputinţa de a-l…

Ne cad în urechi

cuvinte stâlcite

în graiul străbun frumos curgător

s-au prins ca omida pe frunza-nverzită

emoticoane, consoane alături...

Copii cu priviri aţintite-n ecrane

agaţă lentile în fragede vârste

războaie stelare îi țintuie-n scaun şi uită adesea

chiar să mănânce.

În baruri ivite ca ciupercile-n ploaie 

răsună manele şi sunete frânte

amorezii  nu se mai ţin de mână

şi setea de apă…

are sufletul gri

şi flecuri metalice

(pentru aleile nepietruite

din oraşul iubirilor tomberon)

în fiecare dimineaţă

cu singurătatea la braţ

îşi bagă dezinvoltă

 toate picioarele ei lungi

în albastru

şi numără

(din nou)  gropile

din trecutul său şi de pe bulevard

până la metrou

se îngroapă cu mulţimea grăbită

 spre nicăieri

să adune ochi lipitori de…

Cine mă întreabă încotro mi-e calea,

Îi răspund atâta: căutând mirarea,

Mă abat apusuri și mă-ntoarnă-n toamne

Zâmbetele crude și frumoase doamne.



Vara asta-și țese pânzele-n surdină-

Chiar și pe-ntuneric bâzâie-o albină.

La femeie,-n zestre, cântecul candorii,

Mână-n zări pustia și aduc cocorii.



Crășmele de-o seară se-ntețesc de sete-

Cât…

Pereții vorbeau alor mei cu înflăcărarea

căldurii revăsate din sobă

despre iarna aceea care trudea

să-și ia doctoratul

în albul turbat de-afară.

Era o dis-de-dimineață pe gânduri.

Vibrândă.

Ca o membrană de zori…

RUGĂ



cine-i demn de fericire

să ia plânsul frunzei verzi,

să-l transforme în iubire,

prin pădure, prin livezi.

dintr-o lacrimă sărată,

pernă facă-si trupul meu,

ca să doarmă-n veşnicie,

străjuit de dumnezeu.

timpul nu mai are febră,

nu mai arde și e rece,

în clepsidra lui nebună,

timpul toarce, timpul trece.

ca un copilaş suav

te- aşezi pe umărul meu,

şi din lacrima-ţi…

cer să-mi iert durerea ce-mi umple

golul dintre două bătăi de inimă,

să uit de mine

când (mă) zboară gândul

din liniştea unui cânt

în balastul de clape apăsate haotic

de timp fără timp.

Se apropie.

Tic-tac, tic-tac

şi

sufletul...   

Icoana-ți sfântă i-a chemat,

Ei vin smeriți să te sărute,

Să-ți spună tot ce-au îndurat,

Că au pe suflet multe, multe...

E rândul lung, pașii-s mărunți

Dar lor de asta nu le pasă.

Au griji mai mari ca-nalții munți.

Privirea lor e-așa frumoasă...

Se-apropie , mai au un pas!

Deja lumina-n ochi se vede,

În gând dorințele prind glas.

Frumos e sufletul ce crede!

- Mi-am lepădat sac cu…

Nici dacă s-ar trezi chemate

să vândă mirodenii

  la un viitor cu bun-simț

prin metropolă,

cuvintele mele nu s-ar încălța

decât în durdulia sănătate

a ciorapilor de iarbă

și opinci echipate

cu lumină antiderapantă.

Era să le-nghețe inima, când

(în Gara de Nord)

li s-a cerut să-și lase…

mi-a prins piciorul. Nu voia

să mă mai vadă în plimbări

prin pădure.

Să stau în patul ei, halucinat de zborul

pe cerul albastru

şi

prins de febra cu care mă (a)prind

de dor. Nu înţelegeam de ce sângele

era roşu

când încercam să o scot. Ea râdea. Ştia.

Se (re)genera

iubirea.      

E-n doliu tăcerea, surâsul e-n doliu

sunt lacrimi pe frunze căzute din cer,

e tristă mireasma rămasă-n fotoliu,

e clipa cuprinsă de-acelaşi mister.

Sunt gesturi rănite în lumea de-apoi,

minunile-n care speram să revii,

departe stau astăzi pe umeri de ploi

când picură timpul prin ochi de copii.

E drum fără piatră în visele noastre

un preot se-nchină spunând rugăciuni,

în rama oglinzii privirile-albastre…

Haiku (I)

Ciclu început;

Voința luminilor:

Floarea de pe câmp.

Haiku (II)

Flacară blândă,

Stăpână a soarelui,

Terra-nvelește.

Haiku (III)

Stropii de ploaie,

Tunete și fulgere,

Vestesc pe pământ.

Haiku (IV)

Dincolo de zări,

În sumbră aşteptare,

Frigul pândeşte.

Haiku (V)

Luminând viața,

Privește viitorul:…