femeia cu pantofi albaştri

[paparuz adrian]

 

are sufletul gri

şi flecuri metalice

(pentru aleile nepietruite

din oraşul iubirilor tomberon)

 

în fiecare dimineaţă

cu singurătatea la braţ

îşi bagă dezinvoltă

 toate picioarele ei lungi

în albastru

şi numără

(din nou)  gropile

din trecutul său şi de pe bulevard

până la metrou

 

se îngroapă cu mulţimea grăbită

 spre nicăieri

să adune ochi lipitori de pulpe

(căprui verzi dar mai ales albaştri  în ton)

 

uneori

câte un trup viril

rămâne târât de ochii de pe coapse

iar femeia cu pantofi albaştri surâde

îl lasă acolo toată ziua

izbit de scari

de semafoare

de copaci

 

doar noaptea

în patul ei

îl eliberează

(cu desfăcătorul de ochi)

şi îl lasă să o cutreiere

filantroapă

 până dimineaţă

 

 

(nici unul încă nu a supravieţuit)

 

şi femeia cu pantofi albaştri

se încalţă din nou

să caute ochi

(prin metrou)

 

 

 

[Angi Cristea]

Femeia cu pantofi albastri nu are sufletul gri...Ea seduce ochi goi şi este filantroapă.Aş numi-o artă.

[bolache alexandru]

Ooo! Ce frumos!

[gina zaharia]

Misterioasa! Să n-o slăbești din ochi!:))

Prețuire, Adrian!

[paparuz adrian]

va multumesc, cu drag, mereu!

[Sofia Sincă]

Femeia enigmă... cu cât mai misterioasă cu atât mai interesantă. Romantic, intim și fermecător ai transformat aici cotidianul în plăceri mărunte umane.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Apreciez originalitatea.

da Coza

[paparuz adrian]

:)