te aştept

şi

dacă ar fi

să-mi îngheţe

aşteptarea, căci

şi

dacă ar fi

să fie

să fiu îngheţat,

doar suflarea-ţi

mă dezgheaţă.  

ce-ai făcut cu pragul meu zdrențuit

cu vinul în care s-au scăldat mai toată vara torțele

plecarea cu mâinile goale aduce rouă

fântânile mergătoare sunt în așteptare printre ele se sfătuiesc fanaticii

să ridice un zid

domino mi-ai șoptit

și era seară

atunci am legat furia la ochi

nimeni n-a ghicit teama de a mă trimite

sub talpa luminii

aruncasem lanțuri pe cer alpiniștii m-au invidiat numai o…

Cu voalul deocheat de invidia…

Intins aici pe patul de spital

Ca dintr-o catacomba nucleară

Eu va trimit un ultim trist semnal…

Citeşti din mine ca dintr-un pahar

Rachiu de cereale, pur...

Am o prefaţă de sfânt

Căzut din calendar

În farfuria ta cu unt

De arahide coapte-n Kandahar.

Ştii cine sunt

Şi câte doamne au luat din mine

Tării alambicate de smarald...

Pe sânii lor şi carnea goală,

Pielea de şarpe dând de cald,

Fără coloană vertebrală

A pus în ele,-n zvâcniri fine,

Cu stropi de vise sibiline,

Crini medulari, ce…

 anotimpul  meu

 are numai zile 

  lucrătoare

 și nicio  bucurie

  muncesc în fiecare zi

 așteptându-te

 să-mi fii

 sărbătoare

de iunie

m-au trezit

în sfârşitul meu. 

Îmi căutam începutul. Sufletul.

Iubite, în seara asta

 și respirația-ți miroase a dor,

și pielea ta amprenta o arată,

iar dimineața să-ți șterg privirea

și să-i schimb culoarea chipului din vis.

Ți-aș ține-n palme fericirea

să nu se sfarme și din greșeală

și să călcăm pe cioburi de iubire netocită.

Iubite, cum îți mai miroase pielea a…

nici dacă mă întrebi câte au fost nu știu

le văd subțiri de tot în amintire 

unele aproape deloc

le știu alții 

sunt rupte o grămadă

infrastructura  e fragilă

echilibrul abia se ține

nu-mi permit să omit vreo una

cineva mă va chema înapoi iar și iar

până atunci când saltul le va cuprinde

sunt zile când stau…

povestea vine de departe

coboară pietre din Rai

cu umerii dezgoliţi

îmi aliniază sub piele acea linişte albă

cât minutul din trup de libelulă

ochii goi

plâng peste gardul nopţii

cămaşa deschisă de vânt

în copacul meu

începe nesomnul lumii

o ploaie albă transpiră

tâmpla ferestrei

face tumbe şi ordine-n culori

e semn că frunzele

se vor deschide înalt

şi vor răsuci maluri de trestii

voi fugi

de durerea naşterii…

Număr cercuri desenate…

rău, veţi spune. Am scris doar pentru suflet.

Sufletul meu. Doar el ştie să mă citească

printre cuvinte,

deşi,

uneori,

mai alunecă printre rânduri

s-alerg să-l prind, să-şi simtă ziua că e

primul

şi

ultimul

şi

singurul  

şi îl iubesc. Sunt sincer.     

Îmi amintesc cum priveam asfinţitul pe ţărmul marii

soarele se cobora pe aripi de pescăruşi în valuri

se ridicau spre cer învăluindu-se-n flăcări

se roteau urcând în spirală ducând în privirile lor

universul cu minunile şi cu trăirile lui

mâinile noastre prinse-ntre ele ciopleau plăcerea

bucată cu bucată din trupul înserării

marea ne răpise în imensitatea ei şi sub pleoape

pescăruşii căutau adâncul din care să zboare

cuvintele căzute în…

Când nu o să-mi mai spui ”te iubesc”

o să te caut printre tăceri

și o să pun cuvintele la locul lor,

să le găsești în altă dimineață

fără tristeți și ceață.

O să întorc perna și voi continua visul

răsturnat, care-mi întuneca somnul

și nu te lăsa să pleci.

O să ard gândurile nespuse de cu seară,…

prea multe bigbanguri

ai lăsat Doamne

în inima mea

haos

oboseşte-mi sufletul placebo

şi fă-mă ecvestru cu spadă

pe câmpiile Armaghedonului

uneori

scriu aripi

în sufletul tău

între palma toamnă

şi ultimul plâns

ţi-am dăruit

vântul crengi

îmi odihneam 

adesea

câte un vis

de aripi albastre

la izvorul pictat 

sub pleoapele tale

aşteptând

apoi te-ai aliniat

sufletului meu

în formă de flutur

m-ai trecut

prin ploaie

de nesomnul lumii

încet

am crescut

prin degetele tale

apoi ne-am pierdut

prin…

Suntem bătrâni iubirea mea senină

am început să ne ascundem în noi

adulmecând aromele eternităţii

în netulburata mişcare a lumii

nu de moarte mi-e frică

neputincioasă sunt să-mi frâng durerea

să rabd cum trupul îmi curge-n ea

urmele ce le-am lăsat

 se destramă încet în uitare              

trec paşi şi nu ne aud

înţepeniţi undeva la o barieră

sub aripa perenelor amintiri

păşim înapoi

se desface inima-n amare…