***

în valuri de fum

ca o mireasă goală

noaptea se pierde

Oare când ne-am sărutat întâia oară,

Sub câte stele căzătoare-am nimerit?

Căci buzele-mi au început să doară,

Iar stelele, nici azi nu le-am găsit.



Ce s-a-ntâmplat cu noaptea primitoare

În care sufletele-au devenit pereche,

Şi ne-a crescut în lacrimă o floare,

Care ţi-am prins-o-n păr lângă ureche?



Întreb şi eu aşa, gândindu-mă la…

că va veni și acest moment

din prea mult alb

această zi prea colorată

s-a îndrăgostit  de mine nebuna

 mai presus de ființa ei m-a făcut sclavă

 

culori deșirate în neștire

ale unui timp încremenit

într-un singur nume

se poate zări uneori

calea sfinților

 

știu că tu ai împins culorile

cât mai aproape

în apele line devin fade

 mă lepăd în trup

de inocența absurdă

numai așa

pot privi în ochii zeilor…

 Afundă-te

căprui în ochii mei

și gustă-mi de pe buze întomnarea,

nu desena pe gânduri întristarea,

doar fă-mă să te simt,

așa cum vrei.

 Cuprinde-mi

trupul, cât mai strâns

și nu îngădui să crească-n mine

păduri de întrebări virgine,

sărută-mi ochii

și, de poți, oprește-mă din plâns.

 Culege-mi

de pe trup fiorii,

stârniți de vântul rece, străveziu

și lasă-mă…

 CLIPĂ DEZBRĂCATĂ DE LUMINĂ

când uit să-mbrac plăpânda clipă

în strai impenetrabil

de lumină

fluviu mâlind de negure vâscoase

umple gura spaţiului ce tandru în ispite mă-nconjoară

cenuşa pleoapelor

ce…

În toamna despletită de clipe trecătoare 

S-a strecurat vlăstarul tăcerilor brumate, 

Doar frunzele stinghere-n tristeți-amețitoare 

 TE-AI  CĂUTAT

Lui Darie de-o nouă zi de naştere în clipă

contur de ceruri

să-i dai şi frunzei şi lumii ce îţi calcă pragul

şi celei ce prefigurează abisuri

ai început să sângerezi din  luturi cu…

Să nu mai pleci, când toate-ți spun rămâi

Sunt încăperi din suflet ce tu nu le-ai știut,

Pe podiumul iubirii, ocupi doar locu-ntâi

Și trupul îți va fi de gesturi cunoscut.



Noi doi am inventat atingerea de mână

Și gesturile tandre, făcute-n seri târzii,

Noi am cerut tristeții, de pleacă, să ne spună,

S-o ducem într-o gară, cu suflete pustii.



Iubește înserarea cum nimeni n-o s-o facă,

Ascultă printre gânduri tăcerile de ieri,…

nu mai aveam de unde plânge
cerul îngerii sfinții
toți semănau cu tine
adevăruri de-o clipă
își ațintiseră privirea în podul palmei mele povestea dinaintea somnului
am trâmbițat-o în stingere de murmur
rostirea sfărâmată în cădere
versul scris pe crucea curcubeului
îmi măsurau pierderile
când raiul se scurgea printre degete

știi
la sfârșitul zborului
cu tine voiam să mă-nvelesc

dimineața trece cu fața spre mine

 mă vede atârnată de îngrădiri

 "este așa bine"

 îmi mângâie pletele

 să mă vezi parte din lumină  

 zori

 din patul meu

 o văd mică

 oricât mă întind să-i simt mirosul

 să-i ating perfecțiunea

 minciuna cu pipa atârnata de arșița buzelor

 bate din palme

 nu știu tu

 dar jumătatea lui doi

 așa de mult dorește să alerge cu mâinile…

EFEMERUL TATĂLUI

a tras cu puşca în mine efemerul

încă un glonţ magic

de infinit

iată-mă Părinte

cum argintez văzduhuri în grindă

când braţ de iubire cuprinde lumea în mine

şi-i…

 Se dedică dnei Nuţa Istrate Gangan :)

Am intrat demult in iarna vieţii

Stelele pe cerul meu se sting

Glasul mi s-a subţiat, secreţii

Fără voia mea, din corp, mi se preling

Rezem tot mai mult, pe drum, pereţii…

Tu,

erai acolo în genunchi

icoană încrustată în așteptare

la o lungime de aripă

de cer.

Trudeai pământul grijilor

în formă de zi

și-ți creștea așa de frumos

aluatul de gânduri,

așteptând cuptorul.

Împleteai vise cu mac

și cu miere de dor.

îngenunchiai întunericul

numărând pe…

niciodată să văd cum e construit

de aproape

cuibul braţelor tale

sau dacă-n rotundul stărilor

ai aşezat destule culori

am crezut că voi face faţă migraţiei

dacă mă voi hrăni cu metafore

dar toamna e-n mine

în fiecare dimineaţă

în care nu-mi eşti poezie

uit să-mi pun aripile

scutur brume pe vise

şi m-acopăr cu nori

Și pe sub ceruri joase

și-ncărcate,

am pipăit cu raze lungi

lumina.

Sunt colț de stea

scăpat în libertate

ce m-am deprins

cu suferința și iubirea,

e grandioasă

starea mea de existență

cu tunet

se formează-n pieptul meu trăirea.

Mai invadez, din când în când,

cu minunate supernove

proximitatea,

cerul meu și fericirea.

Și în cuvinte

fac să sune simfonia

de revărsări subtile

și de insuportabile…

cărările mă strâng

o ultimă întindere a duioșie

palisadă a somnului iernii

mă ajută să merg pe mijloc

nu mă las păcălită de cărări

voi înceta să mai cred

că albastrul clopotului mă strigă

cobor la fântână izvoarele promise

aștept

(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)

până când cineva

cu cărările la fel de strâmte

va plânge de sete

în adâncuri

pe scheletul celei mai lungi…

gândul plutește deasupra

mâinii ce ține lăstarul

privesc orizontul

zboară nelocuit de începuturi și sfârșituri

pe geana pietrelor

docil

- înflorește cu alunecarea mâinilor

lutul poeziei

culcuș de liniște

împletesc muze în seri pare

să fie despuiată de rugina cifrei unu

lumina revarsă cascade de duioșie

melcul prinde la tâmple infinitul

restul zilelor au numerele într-o…

oraş cu iz de ziar aprins

în tine a nins

cu cenuşa poeţilor dispăruţi

nepublicaţi nevruţi

boboci de toamnă târzie

sub ferestre învie

o mie

căţeii pământului latră la porţi închise

ruginite de vise

plouă în oraşul de cenuşă

în hol doar o tristă mătuşă

la ceai ...

pe stradă un singur tramvai

dar vai

s-a ascuns într-o scară

iubirea de-o vară

şi nu e nimeni s-o ceară afară

la joacă

căzu promoroacă

în gene la…

Privind la tine  ca prin ceaţă

Cu ochii trişti, înlăcrimaţi

Ei au albit şi dup-o viaţă

Muncită,tot nu sunt bogaţi.

Cu gest mecanic de paiaţă

Îţi cer un ban, infometaţi,

Privind la tine  ca prin…