Aur şi bani, argint şi diamante,

Rapacii trădători, adună, adună-n cont,

Găsesc şi pentru crime scuze,

Iuda modern, clonat, se vâră peste tot.

Nimic nu le mai stă în cale,

Ţara o vândură, cu ochii închişi

Iubiţi-i…

La Alba Iulia iar s-aude clopot

Și mereu va fi așa din an în an,

Ca un răspuns la acel sacru clocot

Care-a adus acasă neamu-n neam.



Se-nalță tricolorul până-n stele

Când cerul stă a iarnă ca să ningă;

Deși nu-i tot hotarul țării mele,

Speranțe sunt ca harta să-l cuprindă.



Veni-va Nistrul mai spre Prut, încoace,

Căci ne-a ajuns răbdarea-n saturație;

Jupânii lumii n-au cum să se joace

Mereu și iarăși cu aceeași nație!…

Şi te iubesc aşa cum eşti,

obositor de inocentă.



Credulă stai în faţa celor care

promit de mâine traiul cel mai bun

şi-şi umflă precum zepelinul,

plămânii fără de simţiri.



Îmi umplu sufletul de ţară,

mă rog ca să rămân român,

în dulcea glie strămoşească

în dulce graiul meu străbun.



Să pot cu glasul rugăciunii

unirea neamului s-adun.



Mă-nalţ…

Am ochii-ncețoșați de-atâta plâns

pe frunte riduri albe-mi cresc,

şi palmele ce dureros le-am strâns

de trupul drag mereu îşi amintesc.

Vreau doar o noapte-acasă să revii

să mă strecor în trupul tău cu viaţa,

şi poate-ntr-una din minuni târzii

n-ai să dispari când vine dimineaţa.

Mi-au înflorit ninsorile prin gânduri

se-aude-n suflet viscolul cum bate,

şi te iubesc scriind aceste rânduri

să ţi-le-ofer cândva-n…

Nu te-am strigat, iubire, niciodată

Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac

Şi vin spre tine-atât de-ngândurată

Nici nu mai văd în jur cum se desfac

Abisuri albe-n file de zăpadă

Ce-nghit hulpav doar paşii dintre noi,

Fulgi de nelinişti mari ce-ncep să cadă

Şi cum se-adună umbrele-n convoi.

Înaintez cu greu şi-mi duc târziul

Povară ninsă-n pleoape de îngheţ

Dar nu renunţ să-mprăştii argintiul

Acestei…

 poate așa râurile se vor întoarce la izvoare…

cicatrice este noaptea-n care

bezmetic

umeri mi-ascundeai

sub muşcaturi

mă dor şi urmele pe coastă

când frântă-n palme

pofta mă strângea

sub pletele-mi udate-n respirare

tot un sărut

în ploaie

şoaptele-ţi curgeau

atât de proaspete 

rămase

te văd mereu

nu m-ai văzut de-un veac

aşa îmi spui

când te privesc

cum o mai duc ce fac mă tot întrebi

de bine sunt la fel

răspund încet…

mai stingher ca oricând

gândul meu înapoiat brumei

caută verile

nebuniile acelea rotunde

în care ni se cufundau zâmbetele -

sfere unde lumina se închidea sporadic

să ne arate că soarele e în noi

un uriaș ce ne prinde în brațe

fără să știm

fără să vrem

noi - copiii neascultători

aruncând mingea-n oglinzi

de unde stelele au dispărut ca prin farmec

poate de prea…

patria e umărul bunicului

stejarul înalt de acum

unde se odihneşte luna

dimineţile reci



albastru de voroneţ



e inima caldă a bunicii

altar în pogonul de grâu



aurul vieţii



braţul tatălui

smuls de ribbentrop-molotov

pe prispa Basarabiei



roşu martir



patria e mama

părăsită în casa de…

M-ai vrut diamant de gheață răsfirat pe-al iernii rol,

Să mă șlefuiești în salturi de la cer la demisol,

Să m-aprinzi în ruguri stinse peste alte dinastii

Și să-mi…

strâng cătușele acestui timp

purtându-ne legați viața-ntreagă

de pielea pământului

nu prizonieri

ci exilați într-o grămadă de lucruri

mărunte

înșeuând continuu la cai

să tragă tot mecanismul înainte…

Nu mai privi noroiul "dăruit" "de-afară",

Priveşte-n ochi ţăranul, înclină-te şi taci!

Ascultă-i versul doinei, buciumul de seară

Ce-şi laudă pământul de la străbunii daci!



Nu mai privi uscate ramuri din păduri

Priveşte-n ce magie te poartă un artist,

Întreabă-l ce e foamea, ce-nseamnă să înduri

Şi-i vei afla durerea: e vesel când e trist!



Nu mai privi spre ştirea boldită de…

Picioarele

aleargă pe brazda bunilor

acoperită

de astfaltul din noi.

Prin crăpăturile ivite,

sufletul lor creşte,

m-agăţ,

mă-nalţ

cu roşul ce curge prin vene,

stăpânesc orizontul galben

din privirea

cu cerul albastru

ce-mi dă nemărginirea

pe nori

cu…

Voi scrie despre locuri fără soare,

de peşteri unde liliecii sunt stăpâni,

de nopţi în care păsări migratoare

duc veşti la case locuite de nebuni.

Zădărnicie albă-n vieţi fără culoare

asemeni unei fiare mușcă din destin,

când întunericul e strai de sărbătoare

purtat de cei rămaşi în clipele ce vin.

Voi scrie despre anotimpurile vechi

cu lumânări aprinse-n sărbători,

în care paşii noştrii astăzi neperechi

ne-au dus aievea-n…

aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp

mătasea te-nvaluie perfid; sufletul tău

parfum de crini ce-ţi bântuie tandreţea

adoarme-n toamne răsfrânte din sublim

acoperind ferestre de abisuri cu tristeţea

croită după taine, va curge cu-ntuneric

dantelă înşelătoare impresurându-ţi vrerea;

îmbracă-te cu atingeri durute-n neatingeri

purtate-n bucuria stingherelor himere

respiră în uitări ce-ngenunchează gânduri

trăieşte-n răsărituri căzute în apus

încrâncenat urcuş…

Grâuleţ cu haină verde

Holda-n vânturi ţi se pierde

Când te umple de neghină

Un străin, ori o străină

Care scuipă-n spicul tău

Şi uitând că Dumnezeu

Te-a cernut să fii la masă

Trupul său şi pace-n casă



Grâu neplâns în câmp de dor

Creşte pân' la sânişor

Are-nchisă-n seva lui

Tot rubinul sângelui

Revărsat din coaja lor

Când sub nimbul tricolor

Ţineau piepturile…

doi lupi

pândesc

după coada fiecăruia

se muşcă de umbră

sângele curge

din trecut

şi trece dansând

în prezent

ghearele

tocite în pietre

colţii

frământaţi de timp

se aleargă

prin ghimpii de trandafir

ai sufletului meu

românească…

Pâinea şi sarea.