sunt idiot...

[bolache alexandru]

sunt idiot

a fost o adevărată 

revelație 

mi-a spus cineva

și după cercetări 

am descoperit 

că are dreptate 

cred în dragoste 

în bun simț 

nu transpir mir

dar mă închin 

Domnului

ascult cu plăcere 

Kelly Family 

sau Kris Kristefferson 

ori Willie Nelson 

mai cred 

că încă ne putem salva 

într-o zi cineva 

mă va descoperi

precum harta lui Piri Reis 

și va spune 

că nu are cum

ar trebui să fie 

idiot

dar da

sunt idiot

și cred 

cu putere cred

că în lumea aceasta

mai sunt idioți 

putem crea

o asociație 

poate chiar 

putem cere autonomie

imaginați-vă 

o lume 

în care a vorbi frumos 

e lege 

am putea crea 

un fel de 

Statele Unite ale Idioților

un virus

care din păcate

nu va dezvolta

niciodată 

o pandemie

 

[Grig Salvan]

Suntem mulți astfel de „idioți”, am putea crea un imperiu mondial sub lozinca: „Idioți din toate țările, uniți-vă!”:) 

[Chris]

da, speranta moare ultima - vorba proverbului. lucrurile bune nu devin pandemice, habar nu am (nici eu) de ce! poate pt ca oamenii aleg mai mult rau decat bine. lucru care, iar, pt mine este o mare nedumerire. mi-a placut finalul in mod deosebit.  

[bolache alexandru]

Dragi prieteni mulțumesc frumos pentru aceste comentarii! Adevărul este că trăim o perioadă pe care sincer o detest... Valorile clasice sunt răstălmăcite și asistăm mai mult sau mai puțin tacit... Mi-e dor de o Românie in care să domnească din nou bunul simț, adevărul etc... Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Alexandru, sub masca autoironiei, poemul tău vorbește despre o lume în care bunul-simț, credința, delicatețea și speranța au ajuns să pară forme de „idiotism”. Tocmai de aceea textul are forță: transformă o etichetă depreciativă într-un titlu de noblețe morală. Cu umor amar și o sinceritate dezarmantă, construiești un manifest al celor care încă mai cred în oameni și în puterea cuvintelor frumoase. Un poem inteligent, actual și profund uman. Felicitări, dragă Alexandru!

Mi-a rămas în minte imaginea aceea extraordinară:

„Statele Unite ale Idioților”

Genială!

[Stanescu Valentin]

Alexandru 

Dacă Valentei, inspirată de a ta revoltă, cineva i-ar compune o melodie pe măsură ar fi potrivit acest refren:

       par un idiot -

aşa-s văzut

de cei cu

cap de

lut...

 

Mi-am trecut peste un gând, acela de a nu mai comenta cu Valente postările din Cenaclu dar Mihai m-a provocat recent, aşa cum ai făcut-o şi tu. Voi încerca să nu rămân în această  manieră de a comenta postările voastre.

[Stanescu Valentin]

                                                   Valenta: par un idiot

 

                                               par un idiot

                                          nu ştiu să-njur

                                               nici să mint

                                                        nici să

                                                              fur

 

                                                                  par un idiot

                                                                  nu mă expun

                                                                  trăiesc cu

                                                                  simţul

                                                                  bun

 

                                             par un idiot

                                      vorbesc frumos

                                           n-am maşini

                                                   merg pe

                                                            jos

  

                                                                par un idiot

                                                                gândul meu blând

                                                                se-ntreabă

                                                                până

                                                                când?...

 

[Stanescu Valentin]

Alexandru, câtă dreptate ai! Eşti încă un idiot singular. Sunt încă un idiot singular... Lumea asta, anapoda construita şi deformată continuu, are oaze de idioţi care sunt lipsite de tot răul ce colcăie în jur. Îşi duc clipele încet, încet spre renunţare crezând că dincolo de tot va fi altceva...