Undrea

[Rotariu Dorel]

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,

Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal
Copacii pustiiți de asuprirea iernii,
Fugim de ger în case ca-n sânul maternal
Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii...

Pansează neaua răni de om pricinuite
Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,
Pisici sărută câinii în locuri tăinuite
Troiene de păcate aprind iadul din burg...

Au renii de la sănii picioare obosite,
A Moșului privire a înghețat pe daruri,
Scăpăm spre fericiri prin tot mai dese site
Că-s paznici peste vie, nesăbuiții grauri...

Ne-nțeapă undrea-n oase la strunga dintre ani,
Copacii bat mătănii între pământ și cer,
Cuibare curățate vor da pui de titani
Ce-n clonțuri cu iubirea vor birui prin ger...

[Mihaela Popa]

 bucuroasă să vă descopăr, minunat scris, admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem dens, cu o respirație arhaică și vizionară, în care iarna nu e anotimp, ci forță de judecată. „Strunga dintre ani” funcționează magistral ca prag simbolic: un loc al trecerii, al scuturării de cenușă, unde nimic nu rămâne neatins.

Îmi place mult cum undrea „ne-nțeapă-n oase” nu ca pedeapsă, ci ca semnal de schimbare. Gerul devine pedagog, iar măduva „puțină” e mărturia unei lumi obosite, care încă știe să strige. Versurile au o frumusețe aspră, neliniștitoare, dar și o speranță adâncă: din „cuibare curățate” se nasc „pui de titani”. Finalul nu promite confort, ci biruință prin iubire, dusă „în clonțuri”, adică dur, greu, dar posibil.

Este un poem matur, cu strat mitic și moral, în care iarna nu distruge — pregătește.

[Ada Nemescu]

Un regal. Am citit cu mare plăcere, am admirat atmosfera picturală, ingenios alcătuită prin cuvinte!

Un an nou cu pace să avem! aDa

[Grig Salvan]

Un text dens de metafore și expresii insolite, de imagini originale și adevăruri bine țintite. O lectură interesantă în pragul anului cel nou.

[Rotariu Dorel]

Mulțumesc Chris pentru ajutor (am postat de pe telefon și nu se vedea bine).Mulțumesc 

și domnului Mihai Katin și vă urez tuturor sărbători fericicite!

[Chris]

Frumos, mi-a placut in mod deosebit imaginea din ultima strofa. V-am modificat titlul, nu stiu ce titlu are textul, dar ati pus in caseta de titlu intreaga strofa I. Il puteti modifica dv cum doriti. 

Sarbatori fericite!

[Mihai Katin]

un pastel  străbătut de  consemnarea urmelor contemporane:

Pansează neaua răni de om pricinuite

Au renii de la sănii picioare obosite,
A Moșului privire a înghețat pe daruri,

Scăpăm spre fericiri prin tot mai dese site

    poemul are acel merit de a combina  metafora naturii cu  prozaicul gri al  umanității

încercați sa dați totuși un titlu,cred ca din neatenție  a apărut astfel...