Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,

Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,

Ca să adune-acasă români din patru zări

Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.

Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni

Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne...

Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”

Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini...

Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui…

Voi zori ce-n sulițe mi-ați răstignit

Visări ce ignorau a lumii scenă,

Prin mări de sânge cât ați scormonit

De-ați prins culoarea asta patogenă?

Când zorii-și pun altițe sângerii,

Și-armatele stăpânilor se-nfruntă,

Privească roșii valuri, îngerii,

Cât sufletele pregătesc de nuntă...

Nu pot să mai iubesc un răsărit

Când mișună spioni în jurul meu,

Când ce-am iubit e-atroce pângărit,

Când corbi din cer, seva ne-o sorb…

Hai, să înflorim sub tâmple, nuferii pudrați de vreme

Care zac în lac albastru sub nămol înșelător,

Prin Carpați, din nai, din fluier, toți aezii azi să cheme,

Steaua ce învinge noaptea și-ți dă jind de visător! 

Vino, pală de jăratic, ce-ai suflat pe slove aur,

Adă, briza ce întoarce file-n tomu-ți fermecat,

Du-ne iezii la izvoare să-i faci paznici de tezaur,

Dă semințelor tot ploaie, pentr-un ev întunecat!

Trandafiri dau spini în inimi, trec…

Ambrozia

Mi-s ochii frânghii spre taina din stele

Iar luna o luntre-n galactic urcuș,

În amurg, gonind zăpada-mi din vele,

Balade doinesc cu zefirul, arcuș !

Puținele-mi zile, le-acopăr cu mirul

Cules de la pustnici, darnici strămoși,

Flori în lumină smerindu-și potirul,

Șoptind cum rodim spre cer, virtuoși!

Simt cum mă fură genuni de lumină,

Seninul mă-mbată și aprig l-aspir,

Văd mărul…