Veto! (2)

[Ghiţă]

Mi se înfăţişa strâmb,

ca şi replica scării

obsesiv reclădită din cuvinte,

cu cuie, dar fără de găuri,

de parcă rugăciunea ar avea nevoie de cuvinte,

şi nu cuvintele de rugăciune.

Îşi exprima penibil rimele,

deopotrivă afectate

de sărăcia netrăirii

şi obştesc preamărite

de măgarii domesticiţi de măgari.

Puţea clocit,

întocmai ouălor clocite

(fără canoneala cloştii),

pe care mă îndemna să le scotocesc

printre ruinele Babilonului

şi în care să-mi înmoi peniţele,

ca într-o călimară cu stihuri sterpe,

pentru a însuşi, fără de greaţă, miasma.

Subscriu că-mi părea natural

să acumulez mărturii,

suficiente cât pentru un autodenunţ.

[Ada Nemescu]

Găsesc aici un paralelism evident, dar și paradoxuri unde ai pus punctul pe i - 

parcă rugăciunea ar avea nevoie de cuvinte,

şi nu cuvintele de rugăciune.

bun de gândit, aDa 

[Mihaela Popa]

interesant, încifrări cărora mă strădui să le descopăr sensul

[Grig Salvan]

Imagini șocante, cuvinte asemenea, trăiri dramatice și uneori sufocante, așa cum e și existența noastră, tragică în esența ei...

[Mihai Katin]

un poem interesant în explorarea unui liric neconvențional...