şi-atuncea când vei trece
pe podul cu statui
o singură dorinţă
am să te rog să-ţi pui
te roagă-adânc la sfântul
ce m-am rugat şi eu
tu doar să îmi fii cerul
pământul să-ţi fiu eu
perechea ta de suflet
şi trupul tău pereche
să îţi fiu eu de-a pururi
şopteşte-i la ureche
iar sfântul milostivul
va face-un semn divin
şi dulce preschimba-va
iar apele în vin
închină tu pocalul
voi închina şi eu
şi sub privirea 'naltă
vom fi un dumnezeu
Adaugă un comentariu
desigur, d-le da Coza, e un exercițiu de versificație, pe Podul cu statui din Praga.
Susțin punctul de vedere al lui da Coza!
Frumoasă rugă de suflet!
O poezie de album de familie...
da Coza
Încântată de aprecieri, Valeria!
Bucuroasă de popasul în pagina mea,Ana!
O poezie lejeră, corect construită prozodic, în care anumite cuvinte se repetă voit (pentru a accentua dorinţa/ ruga).
Mi-a plăcut îndeosebi finalul:
închină tu pocalul
voi închina şi eu
şi sub privirea 'naltă
vom fi un dumnezeu
Mulțumesc, Mihaela!
frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE