Numai ața de uitare strânge rana despărțirii

Chiar de vin prin amintire corbii tristului oftat,

Se-ntorc florile în ramuri, totu-i-mpotriva firii

C-a tăcut și vântul clipei sus pe dealuri furișat.

Se-ntind punți de așteptare peste iazul de tăcere

Plâng în palme, la răscruce, îndoieli de dor curat,

De pe bolta-abia trezită, blânde, tandre…

Au intrat în delta frunzei prin nervurile duioase

Lacrimi brune, parfumate, din pământul adormit,

Boabe mici de roua-albastră, în luciri armonioase,

Gonite de ochiul magic, printre ierburi au fugit.

A zburat fără de teamă de pe șirul de olane

Cârdul alb de porumbițe în văzduhul purpuriu,

Stau cu gurile căscate, hămesite, trei…

La bursa de valori vom licita,

purtând norocul floare la rever

un fâlfâit de aripă în umbra ta

de-ar fi să piară albastrul pur din cer!…

O floare să rămân, şi albă şi tăcută

Când setea mea de verde, un galben pai să fie

Un cântec nerostit, o taină neştiută

O închinare ploii, pe-un guler de câmpie

O să mă nărui, ştiu, prin frunze şi petale

Către vii rădăcini, fântâni cu-argint pe buze

Şi stele aţipite vor împleti coroane

Prin vălătuci de nori, uitaţi de timp şi muze

Eu chiar mă mint frumos, tu semeni cu uitarea

O întrebare-asmute mii de…