prin labirinturi autumnale
au căzut şi primele brume
abia mai creşte aripa în flanela poveştii
zborul
abia mai taie felii de priveghi pân’ la cer
doicile au uitat în ce grai foşneşte pădurea
lustruiesc leagăne cu plânsul acid
în fiecare seară
vine la masă îmblânzitorul de păsări-bufoni
mă întreabă solemn cine sunt
cine să fiu
îi răspund într-o păsărească de frondă
muntele crescut în inimă toamna
pe care n-am apucat niciodată să sui
candela oaselor luminează pe poale
cărări
pentru temerarii altui anotimp
precum bunul meu
când s-a-ntors din Siberia
cu protezele de la picioare tocite
şi cu bocancii pe umărul stâng
avea o singură-ntrebare de pus
dacă duşmanii au plecat toţi
unde e gara
întrebarea bunului meu
s-a lungit peste brazde până-n Siberia
răspunsul se coace aici
sub coaja cu ţepi a castanei
Cuvinte cheie :
Da, am un stil mai aspru...avem timp să ne convingem...Vă mulțumesc!
Da, o poezie bună care își merită cu prisosință punctajul. Felicitări, Gela!
Vă mai mulțumesc încă o dată. D-na Vasilica da Coza, mă bucur că vă place să treceți "prin labirinturi autumnale"...
Vasilisia :)
Enea Gela a spus :
Vă mai mulțumesc încă o dată. D-na Vasilica da Coza, mă bucur că vă place să treceți "prin labirinturi autumnale"...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor