IUBIȚI COPIII
- creație dramatică într-un act -
Personajele:
Mama
Tata
Fiica
Doctorul
Acțiunea se desfășoară într-un salon de spital cu un pat, o noptieră și un scaun. Alături se află un perfuzor. Întinsă în pat se află o fetiță cu perfuzia la mână. Pe perete, lângă fereastră, este o icoană cu Maica Domnului.
MAMA: (stă pe scaun lăcrimând și oftând) Of, Doamne! Oare cu ce Ți-am greșit de m-ai pedepsit așa de rău? Chiar trebuie să-mi iei tot ceea ce îmi este mai scump pe lume?
(Pe ușă pătrunde doctorul. Se apropie de pat, studiază perfuzia, apoi ia pulsul fetiței. )
DOCTORUL: (pune palma pe umărul mamei) Liniștiți-vă... Nu mai plângeți căci durerea sufletească se transmite ușor de la mamă la fiică.
MAMA :(suspinând) Cum să am pace domnule doctor, când știu că mai are de trăit doar foarte puțin?
DOCTORUL: Din partea noastră am făcut tot ceea ce s-a putut. Am pregătit toate actele ca să fie transportată în străinătate, unde să i se facă transplant de măduvă.
MAMA: Dar încă nu avem strânși banii necesari... Îmi trebuie 30 000 de euro și nu avem în contul deschis decât 23 000.
DOCTORUL: Să sperăm că un suflet nobil vă va salva fiica.
MAMA: Sunt atâția oameni bogați care cheltuie prin cluburi și cazinouri cu miile de euro, dar care n-au un gram de milă în sufletul lor și nu le pasă de o micuță făptură care se zbate între viață și moarte. ( plânge în hohote)
DOCTORUL: (cu glasul înduioșat) Vă rog să n-o trziți. Ar trebui să mai verificați contul... Două mii vi le promit eu... (și iese cu lacrimile jucându-i în ochi)
MAMA: Ajută-mi, Doamne, fetița! Nu-ți este milă de o făptură așa de plăpândă să se lupte cu durerile morții?
(pe ușă pătrunde tatăl cu chipul palid)
TATA: M-am întâlnit cu doctorul pe hol... Zice că este grav. Ne trebuie urgent bani pentru operație.
MAMA: (ridicând privirea către soțul său) Vai, dragul meu ce-ai slăbit! Ești galben ca ceara de atâta suferință...
TATA: Dacă aș putea să schimb soarta, aș prefera să mor eu în locul odorului nostru...
MAMA: De-ar fi posibil ne-am da viața amândoi pentru ea... Of, leucemia asta care nu ține cont de vârstă...
TATA: Draga mea, am să trimit pe bunica să stea cu ea. Tu trebuie să te refaci. Ai să te îmbolnăvești plângând zi și noapte la capul ei.
MAMA: N-am s-o las singură nicio clipă... Mă voi lupta cu moartea pentru fiica mea...
TATA: Te rog liniștește-te!... Eu merg la bancă să văd dacă a mai intrat ceva în cont...
(își sărută fiica pe frunte și iese plângând)
MAMA: (privindu-și cu neputință și tristețe fiica) Draga mea, prin ce chinuri ai fi trecând... Oare pe unde umbli acum?... Scumpa mea, nu ne părăsi! (o mângâie pe frunte) Fie-ți milă de părinții și bunicii tăi și întoarce-te! Mai rezistă doar câteva zile și mama ta va face rost de bani pentru operație. Atunci voi avea parte din nou de zâmbetul tău drăgălaș și de zburdălnicia ta.
(Deodată fetița scoate un geamăt, se mișcă și boborosește ceva. Mama tresare și se ridică)
FETIȚA: Mămicuța mea, unde ești?
MAMA : (ștergându-și repede lacrimile cu dosul palmei) Aici lângă tine, îngerașul meu!
FETIȚA : (încercă să se ridice în șezut; mama o ajută și îi ridică perna) De ce plângi?
MAMA : Ți se pare... Mi-a intrat o musculiță în ochi și abia am scos-o.
FETIȚA : Nu mă minți?
MAMA : Cum să te mint eu pe tine?... Cum te mai simți?
FETIȚA : Bine. Nici nu mai simt greutatea trupului. Nu mă doare nimic. Parcă plutesc! Abia aștept să ies la joacă cu copii din cartier!
MAMA : Așa vei face scumpa mea!
FETITA : Mami, nu vreau să mor! Să nu mă lași! (lacrimile îi curg pe obraji)
MAMA: Nu te las fetița mamii!
FETIȚA : Sigur? Nu mă minți?
MAMA : Cum să te mint comoara mea? Îngerul meu drag!
FETIȚA: Nu vreau să fiu înger! Vreau să trăiesc!
(Pătrunde tata. O sărută pe frunte )
TATA : Ce face micuța mea prințesă! Stă la povești cu mami?
FETIȚA: Așa că mă iubești mult și vei face rost de bani?
TATA: Promit! Voi face apel și la guvern.
MAMA: Iubitule, salvează fetița noastră! Fă tot ce-ți trece prin cap. Cerșește!
TATA: Voi merge la poarta Parlamentului! Sunt în stare să ajung un simplu cerșetor, să le cad în genunchi, să le cer milă ca să-mi dea de pomană fiecare cât îl lasă sufletul!
MAMA: (ca pentru sine) Dar oare ei au suflet?... N-am auzit să propună vreunul vreo lege prin care să fie alocate fonduri speciale pentru salvarea copiilor...
FETIȚA: Poate și ei au copii...
TATA: Dragostea mea, în curând vei merge în Italia la operație!
FETIȚA: Doctorii italieni știu și limba noastră?
MAMA: Toți medicii din lume au un limbaj comun. Au un jurământ pe care trebuie să-l respecte.
FETIȚA: (cu naivitate) Oare?!
TATA : Cu siguranță!
FETIȚA : Și cu ce voi merge?
TATA : Cu avionul.
FETIȚA Ce bine! Voi zbura! Ce frumos trebuie să fie să privești pământul de acolo de sus! Voi fi cât mai aproape de cer!... Poate îl voi vedea și pe Arhanghelul Mihail care iubește nespus de mult copiii!
MAMA: Liniștește-te draga mea! Trebuie să te odihnești pentru ca organismul tău să-și recapete forțele și să poată lupta cu boala.
FETIȚA : (întinde mânuțele și-i îmbrățișează) Vă iubesc mult!... Să nu mă uitați niciodată! Eu vă voi privi de acolo de sus, iar când vă va fi dor de mine vă aștept în împărăția arhanghelilor!
MAMA: (speriată) Ce vorbe-s astea?
TATA : (disperat) Delirează. Fug după medic! (iese în fugă)
MAMA: Iubito, ce se întâmplă cu tine? (o strânge în brațe)
FETIȚA: Mămico, unde ești? Nu te mai văd...
MAMA : (în o strânge disperată brațe) Sunt aici, puiul meu! Ce se întâmplă cu tine?
FETIȚA: Unde mă aflu?
MAMA: Ești în brațele mele!
FETIȚA: Parcă plutesc... Mi se înțețoșează privirea... Plutesc!... Zbor cu adevărat!... Și parcă am o somnolență adâncă...
MAMA. Fetița mea, stai trează! (o mișcă, e disperată)
FETIȚA: Ce flori frumoase cu parfum amețitor și ce fluturași colorați!... Ba nu, parcă sunt copilași cu aripioare care zboară din floare în floare... M-au văzut! Vin la mine și mă prind în jocul lor...
(cortina)
Epilog
Este noape. Pe cer steluțele lucesc. În grădina din fața casei o femeie se plimbă pe alee cu o păpușă în brațe.
MAMA: Nani, nani, fetița mea! Tot mică ai rămas. De ce nu vrei să mai crești?
De un an nu mai vorbești cu mine... Ești tare supărată!...
(Alături stă pe o bancă un bărbat cu barba albită de necazuri și galben ca ceara)
TATA: (ridică privirea spre bolta înstelată) Unde ești fetița tatii? De ce nu ne vizitezi? Sau ești steaua aceea strălucitoare care noapte de noapte licăre ca și cum ar vrea să-mi transmită un mesaj pe care nu-l pot înțelege?
MAMA: ( se oprește în dreptul său) Tu cu cine vorbești, străine?
TATA : Cu fetița noastră!
MAMA : (nedumerită) Avem împreună o fetiță? Înseamnă că ne cunoaștem....
TATA: Tu ești soția mea...
MAMA: Hm! Și eu să nu știu!... Atunci, uite-o în brațele mele! Cred c-a adormit...
TATA : (arată cu mâna către o stea) Fetița noastră ne face semne de acolo din ceruri!
FEMEIA : (ridicâ privirea și scapă păpușa din brațe) Steluța mea strălucitoare, dorul de tine ne topește! Vom veni la tine! (și cei doi se pierd pe aleea întunecată urmând din priviri steluța ce licăre neobosită).
- sfârșit –
Cuvinte cheie :
Pentru Secțiunea dramaturgie, vom acorda Premiul de participare singurei piese de teatru înscrisă la concurs!
Știam că dramaturgia nu va fi prea populară printre membrii noștri, însă n-am vrut să discriminăm acest gen literar! Această secțiune o vom păstra și pentru viitoarele concursuri! Să se știeeeeeeee!
Ca autorul/autoarea să afle „în ce ape se scaldă”, sunteți rugați să notați această lucrare cu o notă de la 1 la 10.
Mulțumiri!
acord nota 8.
Sa fie tot un 8.
Nota 9.
felicitări pentru temă şi punctarea în detaliu!
acord nota 10
Nota 10.
Nota 10
Nota 7.
Nota 9
Nota 9 !
Acord nota 8.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor