Luptau încolăcite ca două cobre într-o încleștare de proporții epice în căutarea disperată a loviturii de grație. Sticla mea de lapte zăcea în cioburi la picioarele lor. Am țipat la ele să-l împartă, dar au scăpat recipientul cu prețiosul lichid din mâini în fața frigiderului vechi din atelier. Am sărit să le despart dar am fost prins de patru colegi și proptit de perete. Unul mi-a pus cotul în gât și cu o căutătură urâcioasă mi-a cerut să nu intervin între două scorpii încăierate. Până la urmă la asta se reducea lupta de clasă, ura nesfârșită pe care și-o purtau reciproc Producția, Întreținerea și TESA. Primele două beneficiau din cauza toxicității locului de muncă de lapte, marfă rară în vremurile de mare lipsă. Și porția scăzuse treptat de la un litru pe zi, până la un sfert, așa că trebuia să aștept o săptămână să-mi vină rândul. De regulă renunțam în favoarea celor cu copii mici acasă, acum însă am refuzat pe toată lumea. Era în mai, până la Paști mai erau două zile și maică-mea mi-a cerut să-i aduc lapte ca să facă o prăjitură. Cu mâinile înfipte în păr, dușmancele gâfâiau cu șuierături puternice. Zburau vorbele veninoase scuipate cu ură între ele. Târâtură! Târfă! Rapandulă! Curvă nenorocită! Acuzații de infidelitate, personaje bizare, șefi de departament, maiștrii, ingineri, trecuți printre picioarele lor, toate pentru un post călduț, o categorie sau repartiție de apartament. Lucrau în același birou și până atunci erau cele mai bune prietene, intime chiar. Au plecat ciufulite, cu hainele în dezordine, amenințări reciproce strigate în gura mare în timp ce colegii râdeau cu deplină satisfacție. Nu-mi venea să cred că oamenii sunt în stare de așa ceva numai pentru atât de puțin. Era îngrozitor ceea ce am auzit, mi se arăta o mizerie înfiorătoare în naivitatea de om tânăr care descoperă realitătea dură din mediul industrial. Vara a trecut, în septembrie, la o revizie tehnică, băgat adânc într-un dulap, ascultam discuția dintre cei patru colegi, care făceau un clasament al abilităților erotice și sexuale ale celor două doamne de la birou. Șocat, am scăpat șurubelnița. Băieții m-au văzut, habar nu aveau că eram acolo și tăceau cuprinși de stânjeneală. Toți erau căsătoriți. Dezmeticiți, mi-au cerut să-mi țin pliscul și m-au invitat să-mi înmoi brișca, viața e scurtă și așa a fost lumea de când e ea făcută. Nu știau ce furtună de emoții au stârnit în sufletul meu invitația lor, fiindcă doamnele erau tinere, sub treizeci amândouă și foarte frumoase. Eram tentat îngrozitor pe de o parte, pe de alta, mi-era rușine și nu înțelegeam de ce. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult ceva îmi spunea că în aritmetica iubirii, fie ea ocazională, trebuie să fie maxim doi. Orgiile aveau loc la parterul unui bloc, într-o garsonieră, vizavi de complexul alimentar din deal. Nu era nici colină măcar, era cu un metru jumate deasupra șoselei. Într-o seară de octombrie, în fața măcelăriei, înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru bonuri și banii din buzunare, o mulțime de bombănitori stăteau la o coadă uriașă, animați de dorința disperată că poate, poate, se bagă ceva, în speranța că vor putea să-și ridice porția de un kil de carne pe lună. Când se apropia de ora închiderii, în crepusculul amurgului, a venit curentul. Toți cei de la coadă, au putut admira în voie două bucăți bune de carne, proptite în patru oase și pârlite molcom. Din ce cauză nu au tras perdeaua, nu știe nimeni. Și cum de întrerupătorul rămasese inchis... și de ce erau două becuri în lustră. Dar acum, recunoscuți, deveneau subiect de bârfă și batjocură. Iar bârfa dintr-un orășel mic, monoindustrial, are capacitatea fizică de a străpunge și cei mai groși pereți de beton, uși de oțel și se răspândește din ce în ce mai învolburată cu viteza luminii, universul întreg invadat. Reproșuri, certuri, acuze, divorțuri dureroase și costisitoare. Plus sancțiunile primite pe linie politică fiincă toți erau membrii de partid, grozăvia criticii în fața colectivului, dar cel mai crâncen pentru ei a fost votul de blam cu avertisment. Am dat ochii cu fiecare și în mod surprinzător, mă acuzau de tot ceea ce li se întâmpla. Ele, au ajuns să fie șantajate că nu le-am dat laptele. Ei au intrat în bucluc fiincă nu le-am dat laptele lor. Ei au copii, eu nu. Nu credeam că o să fiu afectat, dar toată lumea mă arăta cu degetul. Zgârcit. Chitros. Chiar și soțul uneia dintre ele m-a făcut distrugător de familii. Eram mai mulți acolo, răstit am replicat: nu ți-am regulat femeia, nu-i vina mea că-n țara vacilor nu este lapte, că-n țara porcilor nu este carne, că-n țara grâului pita e la cartelă! Vai, câtă dezpobare, câte reproșuri față de gura mea spurcată. M-au avertizat că o să am de suferit. M-am speriat. Nu s-a întâmplat nimic, totul s-a estompat, timpul trece , rănile se cicatrizează. A trecut și schimbarea de regim, fabrica s-a închis, oamenii au plecat care încotro ca să supraviețuiscă, anii se duc în goană. Acum e caniculă, vreau să mă plimb la umbra copacilor până nu vine seara și începe hărmălaia plină de nonsens pompos numită Zilele orașului ținute la marginea parcului. Drumul până acolo este gâtuit de șoseaua veșnic spartă, de trotuarele și bordurile în eternă refacere și vrând, nevrând, trebuie să treci pe lângă biserica nouă, singura construcție din oraș făcută după anii ’90. Mulțimea de oameni care dau năvală, experimentează efectul de pâlnie. Înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru banii din buzunare, o mulțime de bombănitori animați de dorința disperată că poate, poate ajung mai aproape de scenă, în speranța că vor putea să-și vadă idolii, ahtiați după mirosul de cărnuri pârlite pe grătare, nemulțumiți de prețurile exagerate la bere. Din cauza căldurii, tinerele despuiate, în ținute toride, contribuie la creșterea temperaturii. Pe băncile din fața bisericii, la umbră, câțiva vârstnici, cântăreți în cor, privesc puhoiul de oameni dornici de divertisment. Cocarde tricolore prinse cu insigne aurii. Îi recunosc. Vreau să-i salut, nu i-am văzut de multă vreme. Dezamăgiți de bubuiala boxelor care le dă repetiția peste cap, comentează critic masa compactă a trecătorilor. Câtă destrăbălare, cât desfrâu, ce obrăznicie la tineret, rău a ajuns lumea, se duce țara de râpă, pe vremea noastră nu vedeai așa ceva. Nu mai suntem suverani. Asta nu e țara noastră. Țara noastră a fost furată. Îmi pun întrebarea cine le-a furat-o și ei unde naiba au fost de n-au avut nici o reacție? Am ajuns în fața lor în momentul în care, cu unanimitate deplină în gânduri și simțiri au decretat a cappella că înainte era mai bine. Și Dumnezeu să mă ierte, dar gura mea bogată, generatoare de belele de-a lungul vieții, nu s-a putut abține:
─ Înainte să se spargă sticla sau înainte să se aprindă lumina?

Vizualizări: 202

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bine realizat tablou social, ambivalent, cu „înainte” și „după”, cu mult realism și uneori accente de cinism, limbaj frust, concret și necenzurat. 

  Vă mulțumesc pentru observațiile pertinente. Să fiu sincer, asta am dorit de la acest text.

Foarte bine scris acest text, foarte bine evidențiată ipocrizia unora/multora. Mi-a plăcut, felicitări!

Într-o seară de octombrie, în fața măcelăriei, înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru bonuri și banii din buzunare, o mulțime de bombănitori stăteau la o coadă uriașă, animați de dorința disperată că poate, poate, se bagă ceva, în speranța că vor putea să-și ridice porția de un kil de carne pe lună.

Înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru banii din buzunare, o mulțime de bombănitori animați de dorința disperată că poate, poate ajung mai aproape de scenă, în speranța că vor putea să-și vadă idolii, ahtiați după mirosul de cărnuri pârlite pe grătare, nemulțumiți de prețurile exagerate la bere.

interesante  aceste  doua  scene  din doua  perioade  total   diferite  dar  imaginea  este  formidabila  ,in film ar avea  un efect  fantastic,aceeasi  inghesuiala dar   pentru  alte  scopuri,excelent  scris!!

Regret  trecerea  prea   grabita  peste realismul  socialist  ,este  bine  nuantat  cadrul , personajele   alese perfect  si  de aceea  marele  meu  regret  ,acea stare de sexualitate   ilegala  era  o  cinica  supapa de refulare  ,este  un subiect   oarecum tabu  si  acum cand  se putea  vorbi  despre  el pentru   ca  exista  o  promiscuitate   intretinuta  de la  toate  nivelurile   si   o   presiune  fantastica  si  cinica  asupra  femeii ,lucruri  din pacate  trecute  prea  usor  cu  vederea   in anii de dupa!...oricum se simt  si  azi  consecintele  ....

eu  apreciez  mult  aceasta  povestire   pe care  sper  sa o regasesc mai  ampla   in alte  proze  ale  d-voastra!

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu. Aveți perfectă dreptate. S-au schimbat obiectivele societății. Năravurile, nu.

Bircea Marian a spus : Vă mulțumesc. Contează foarte mult părerea dumneavoastră, mai ales că sunt mai mult cititor decât autor.

Vasilisia Lazăr a spus :

Foarte bine scris acest text, foarte bine evidențiată ipocrizia unora/multora. Mi-a plăcut, felicitări!

O radiografie redată cu artă, simbol al talentului nativ. Limbaj sugestiv, potrivit întâmplărilor redate. Felicitări!
Preţuire!



ELENA AGIU-NEACSU a spus :

O radiografie redată cu artă, simbol al talentului nativ. Limbaj sugestiv, potrivit întâmplărilor redate. Felicitări!
Preţuire!

Vă mulțumesc pentru apreciere și felicitări.



Mihai Katin a spus :

Într-o seară de octombrie, în fața măcelăriei, înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru bonuri și banii din buzunare, o mulțime de bombănitori stăteau la o coadă uriașă, animați de dorința disperată că poate, poate, se bagă ceva, în speranța că vor putea să-și ridice porția de un kil de carne pe lună.

Înghesuiți umăr la umăr, nervoși cot în cot, împinși șold în șold, agresivi picior peste picior, cu mare grijă pentru banii din buzunare, o mulțime de bombănitori animați de dorința disperată că poate, poate ajung mai aproape de scenă, în speranța că vor putea să-și vadă idolii, ahtiați după mirosul de cărnuri pârlite pe grătare, nemulțumiți de prețurile exagerate la bere.

interesante  aceste  doua  scene  din doua  perioade  total   diferite  dar  imaginea  este  formidabila  ,in film ar avea  un efect  fantastic,aceeasi  inghesuiala dar   pentru  alte  scopuri,excelent  scris!!

Regret  trecerea  prea   grabita  peste realismul  socialist  ,este  bine  nuantat  cadrul , personajele   alese perfect  si  de aceea  marele  meu  regret  ,acea stare de sexualitate   ilegala  era  o  cinica  supapa de refulare  ,este  un subiect   oarecum tabu  si  acum cand  se putea  vorbi  despre  el pentru   ca  exista  o  promiscuitate   intretinuta  de la  toate  nivelurile   si   o   presiune  fantastica  si  cinica  asupra  femeii ,lucruri  din pacate  trecute  prea  usor  cu  vederea   in anii de dupa!...oricum se simt  si  azi  consecintele  ....

eu  apreciez  mult  aceasta  povestire   pe care  sper  sa o regasesc mai  ampla   in alte  proze  ale  d-voastra!

 Mă bucură faptul că v-ați oprit asupra textului meu . analiza d-voastră este foarte bine venită. Vă mulțumesc.

"...au decretat a cappella că înainte era mai bine. Și Dumnezeu să mă ierte, dar gura mea bogată, generatoare de belele de-a lungul vieții, nu s-a putut abține:
─ Înainte să se spargă sticla sau înainte să se aprindă lumina?"

bună întrebare! :)

Lecturat cu plăcere!
O radiografie a unui prezent dureros descris cu măiestrie. Felicitări cu drag şi prețuire!

Va mulțumesc pentru lectură. Chiar e o întrebare bună.

Mihaela Popa a spus :

"...au decretat a cappella că înainte era mai bine. Și Dumnezeu să mă ierte, dar gura mea bogată, generatoare de belele de-a lungul vieții, nu s-a putut abține:
─ Înainte să se spargă sticla sau înainte să se aprindă lumina?"

bună întrebare! :)

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR 

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR

CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR 

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Activitatea Recentă

Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nimic... a utilizatorului Dacu
cu 2 minute în urmă
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nimic... a utilizatorului Dacu
cu 10 minute în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Eroii nu mor niciodată a lui IOAN stoian
cu 1 oră în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am înțeles... a utilizatorului Dacu
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am înțeles... a utilizatorului Dacu
cu 1 oră în urmă
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am înțeles... a utilizatorului Dacu
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de IOAN stoian
cu 4 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când... a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 5 ore în urmă
Dumitru Mocanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Labirinturi a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 5 ore în urmă
Costel Zăgan şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Viață de poveste a lui Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Viață de poveste a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nimic... a utilizatorului Dacu
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Labirinturi a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 15 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când scrii, a utilizatorului Maria Mitea
cu 15 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am înțeles... a utilizatorului Dacu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog ninge iarna ta a lui Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog poem fără titlu a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog trebuia... a lui bolache alexandru
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor