Din parcarea supermarketului am luat un taxi. Mult bagaj, caniculă, soția obosită după tura de noapte. Pe scaunul din față, lângă doamna șofer, am sesizat burta nefiresc de mare. E palidă de la căldură și după ce-i dăm adresa, în centru, încep grimasele. Soțul sofer de T.I.R. mai au doi copii, are nevoie de bani, trebuie să nască peste două săptămâni, povești. Drum supra-aglomerat, urbe mică, ambiții mari, trotuare și străzi sparte, iar în centru, două semafoare. Femeia strânge din dinți la volan, cu stoicismul celui obișnuit cu traficul greoi. Doar gemetele de durere și ochii măriți de groază. Nu, nu e bine de loc. Începe să țipe din ce în ce mai puternic. La semaforul din centru frânează brusc, a văzut culoarea roșie în ultima clipă. Lăsată pe ușă, cu capul scos puțin pe fereastră răcnește inuman:
─ Mi s-a rupt apa! Mi s-a rupt apa!
─ Cât de dese sunt contracțiile? Respiră! Respiră adânc! sare soția în timp ce sună la...
─ Sunt tot mai dese! Nasc! Nasc! Ajutooor!
Cu mâna prinsă de soție, femeia își ridică cu icnete piciorul pe tetiera scunul meu, iar celălalt îl așează pe bord. Primesc o sticlă de apă minerală, din plasa așezată lângă ea, soția scoate sulul de prosoape de bucătărie. Nu mai e timp să schimbăm locurile.
─ Fă ceva, pentru numele lui Dumnezeu! țipă gravida în timp ce mă strânge cu o forță de neinchipuit de umăr. Asta mai lipsea, să moșesc și oameni, acum la bătrânețe! Nu pot să-mi cred ochilor ce văd! Deja se ițește capul copilului. Curăț puțin. Soția aplecată peste scaune pune ordine în toată situația în timp ce încearcă să o ajute:
─ Respiră, unu, doi, trei, împinge! Cu putere! Încă odată! Unu, doi, trei, și! Semaforul este verde de ceva vreme, disperații din coloana făcută în spatele mașinii claxonează de parcă-s la nuntă. Este dilatată săraca, apa curge în șuvoaie pe fața ei. Din spate un BMW alb de teren ne lovește ușor. Soția apasă în cădere pe burta gravidei cu mâna. Cu un urlet de a zăngănit parbrizul și habitaclul, cu o sforțare peste puterea mea de înțelegere, copilul a ieșit lin. L-am prins atent în mâini. Ce minune! Un băiețel. L-am încredințat soției. Cu delicatețe, l-a curățat la gură și la năsuc, apoi l-a șters, în timp ce mă încuraja. Adică, vezi că urmează placenta. Gravida respira sacadat, epuizată de efort.
─ Bravo, iubită! Ai scăpat! Micuțul e întreg și sănătos! A intervenit soția, cu vocea blândă peste scâncetele noului născut. A ieșit și placenta cu un oftat de ușurare.
─ Am sarcină gemelară! Mai trebuie să vină unul! a țipat femeia. Incredibil! Consoarta scoate o agrafă din păr. Alcool. De unde? Din plasă scoate și sticla de Hennessy. Un mic și rar răsfăț. Încuviințez tacit. La geam, apare un cap de bărbat, cu brațe tatuate.
─ Ce dracu´ faci, proasta neamului? N-ai de gând să pleci odată, putoare ordinară? Gravida îl înhață cu o mână bine înfiptă în tricoul scump și cu o voce guturală de leoaică rănită strigă:
─ Dacă nu ești medic cară-te naibii de-aici! Parvenitul s-a făcut alb la față la vederea scenei, apoi a pornit împleticit către limuzina lui și l-am observat cum leșinul îl prelinge peste capotă pe asfaltul încins. Nu mai vine ambulanța aia? Se aude o sirenă. Cu o sforțare crâncenă și un geamăt prelung, apare și al doilea micuț. O fetiță! Aceeași rutină. Soția îi înfășează pe cei mici în hârtie, apoi calmă așează placentele în pungi de plastic. La spital, medicii o să le taie cordoanele ombilicale. Printre mașini apar asistenții. Pur și simplu, nimeni nu se dă la o parte. Se opresc să-i acorde primul ajutor leșinatului. Îi chemăm disperați. Soția îi cunoaște. Aduc targa, noi abia apucăm să-i punem în geanta cu acte, telefonul și douăzeci de lei, prețul cursei. Apare un local care ne cere să mutăm mașina. Nu am permis. Nici el nu vrea să urce la volan. În sfârșit, doi de la rutieră, băieți tineri. Altă rasă. Coborâm cu tot bagajul, vreau să-l sărut pe șoferul BMW-ului, că fără izbitura lui... Dar leșină iarăși. Abia atunci îmi dau seama că sunt împroșcat cu lichid amniotic și sânge. Termometrul arată deja 40. Ne topim. Plecăm salutați de polițiști și de cei de pe ambulanță. Nu e mult până acasă. Trei sute de metri. La rădăcina blocurilor, o mulțime de gură cască filmează cu telefoanele. Ei sunt expresia maximă a egoismului. Tăticii lor nu au scos-o la timp. Ard dalele de beton de fierbințeală. Ne-am înmulțit ca păduchii și acum Dumnezeu ne coace încet. Supravegheați de la distanță, din umbră, câțiva copii desculți cerșesc. Acasă, după un duș rapid și cumpărăturile rânduite, o privesc din ochi. Dacă tot e desfăcută sticla... Clatină din cap. Știi că nu ai voie. Ești bolnav. Apoi încuviințează. Încălzesc două pahare la microunde, apoi torn în ele. Dumnezeule, ce aromă! Știu, este tristă fiindcă pe strada ce duce către spital au fost tăiați toți copacii, că dacă Doamne ferește, vine vreo furtună, să nu cadă peste prețioasele rable parcate. Și mai are un of. Ne dorim nepoți. Lumea e nedreaptă. Unii încearcă cu disperare să facă un copil sau doi, să-i crească, să-i educe, fac tratamente și proceduri costisitoare și altora li se oferă copii cu nemiluita să fie trimiși la cerșit! Nu știu de unde, scoate două țigări de foi. Nu am voie, dar la așa băutură... Sunt recunoscător. Trăiesc un moment atât de înălțător! Am primit partea mea de atenție pe ziua de azi. Bine că am fost noi în mașină.
─ Pentru ce bem sau mai bine zis, pentru cine?
─ Pentru micuții născuți în buricul târgului, pentru mama lor, pentru ambulanțieri, pentru... Știi ceva? O să bem pentru toată lumea! Noroc!
─ Noroc!
Și orice am spune despre francezi, că sunt așa și pe dincolo... Știu să facă un coniac trăznet de bun!
Cuvinte cheie :
Natura/viata isi continua mersul indiferent de situatie. Nu stiu daca povestirea este adevarata, daca da, s-a dat dovada de mult curaj in aducerea pe lume a altor vieti. Dar asta face parte tot din natura umana care da dovada de puteri uimitoare in situatii limita.
Dragă Chris, ce mai contează de e adevărată?!
este o poveste de poveste. Adevărat, nici nu ne închipuim ce zace-n noi în situații de criză...atunci suntem despuiați de prejudecăți și ambalați în instincte de toate culorile.
Am citit cu plăcere un text savuros!
aDa, aplaudă
O secvență șocantă frizând incredibilul, mustind de realism dus până la naturalism, alert și succint tratată, cu economie de cuvinte, ca o scenă de film. O scăpare de typo, „Tătici lor...”.
Vă mulțumesc. Uneori ficțiunea se confundă cu realitatea.
Chris a spus :
Natura/viata isi continua mersul indiferent de situatie. Nu stiu daca povestirea este adevarata, daca da, s-a dat dovada de mult curaj in aducerea pe lume a altor vieti. Dar asta face parte tot din natura umana care da dovada de puteri uimitoare in situatii limita.
Aveți dreptate, doamna Ada. Mă bucur pentru lectură și apreciere. Mulțumesc!
Ada Nemescu a spus :
Dragă Chris, ce mai contează de e adevărată?!
este o poveste de poveste. Adevărat, nici nu ne închipuim ce zace-n noi în situații de criză...atunci suntem despuiați de prejudecăți și ambalați în instincte de toate culorile.
Am citit cu plăcere un text savuros!
aDa, aplaudă
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase de apreciere și pentru trasul de mânecă. Am rezolvat.
Grig Salvan a spus :
O secvență șocantă frizând incredibilul, mustind de realism dus până la naturalism, alert și succint tratată, cu economie de cuvinte, ca o scenă de film. O scăpare de typo, „Tătici lor...”.
Da, o poveste frumoasă, care poate fi și reală. Bine că veneați de la supermarket și aveați tot ce era necesar! :) Am citit cu plăcere.
Și, iarăși, scăpările inerente:
Soțul sofer de T.I.R. mai au doi copii / „șofer de TIR trebuie încadrat între virgule.
supra-aglomerat / corect „supraaglomerat”.
Nu, nu e bine de loc. / iarăși aveți aceeași greșeală care am mai găsit-o într-un text, corect este „deloc”.
Lăsată pe ușă, cu capul scos puțin pe fereastră răcnește inuman / după „fereastră” trebuie virgulă.
își ridică cu icnete piciorul pe tetiera scunul meu / refaceți propoziția corect!
iar celălalt îl așează / corect este „așază”.
Soția îi înfășează / corect este „înfașă”.
apoi calmă așează / „calmă” trebuie încadrat între virgule.
Printre mașini apar asistenții. / după „mașini” trebuie virgulă.
Tăticii lor nu au scos-o la timp. / chestia aceasta poate lipsi. :)))
Știu, este tristă fiindcă pe strada ce duce către spital au fost tăiați toți copacii / după „tristă” trebuie virgulă, înaintea lui „fiindcă” trebuie neapărat virgulă.
că dacă Doamne ferește, vine vreo furtună / după „dacă” trebuie virgulă.
Pentru ce bem sau mai bine zis, pentru cine? / după „sau” trebuie virgulă, observați că întrerupeți ideea punând astfel virgula.
Poate ar fi bine să recitiți Folosirea virgulei.
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor