CALM-PLAT

[Ionel Mony Constantin]

Andrei Andreevici Tiripleaşkin simţi nevoia să scuipe. Işi hârâi tusea tabagică în capul pieptului, adunând din gât flegma groasă amestecată cu resturile de mahorcă, şi le plimbă apoi câteva minute bune prin gură, satisfăcut de aroma tutunului. Mestecă scurt, şi brusc îşi lansă printre dintii ingălbeniti, proiectilul lichid maroniu-verzui, exact pe bombeul strălucitor al cizmei din dreapta, a ofiterului din faţa sa. De acolo, acesta, se prelinse uşor pe ambele părti până în praful gros, al curţii.
Ofiţerul nu avu nici o reacţie aparentă. Rămase inţepenit în pozitia de drepţi “smirnă”, cum îi plăcea să spună lui Andrei Andreevici, atunci când trecea trupa în revistă, doar o uşoară roşeaţă şi câţiva stropi de transpirţie îi apărură pe fruntea umbrită de cozorocul caschetei.
-Să vă fie de bine tavarisci polcovnic, spuse după câteva clipe de gândire, fără să aştepte de fapt nici un răspuns. Ştia că în cel mai scurt timp aveau să se facă restructurări în armata regală a României şi soarta sa depindea în cel mai mare grad de politrucul din faţa sa.
Intuindu-i parcă gândurile Tiripleaşkin îi răspunse batjocoritor într-o moldovenească stâlcită de accentul basarabean:
-Şi ţie Vasili! Şi să nu-ţi fii tiamă că din armie eu nu ti scot. Ti fac ordonanţa me chiar dacă nu mai iăşti ofiţăr…
…………………………………………………………
Se opri câteva minute din lectură. Ii plăcea să citească de fiecare dată într-o linişte perfectă, rotunjind cuvintele şi interpretând dialogurile, modulându-şi glasul după genul şi tipologia personajelor.
Acum însă comentă cu o voce din ce în ce mai ridicată:
-Am ales acest pasaj, spuse, pentru că îl consider reprezentativ pentru întreaga naraţiune. Avem în faţa un categoric eşec. Aceasta nu este o creaţie literară, e o acumulare de aberaţii. Când începe acţiunea şi unde ne aflăm,  autorul nu ne spune nimic. Probabil că pe la începutul obsedantului deceniu parcă aşa i se zicea pe vremea lui Ceaşcă, sau cam pe acolo, pe undeva.
Liniştea camerei fu spartă de bâzâitul agresiv al unui bondar, care pătrunsese printe gratii prin fereastra larg deschisă şi acum se învârtea besmetic peste hârtiile răspândite pe masă.
-Aveţi un exemplu, continuă el, cum un text interesant, este compromis din cauza limbajului folosit. Ce caută aici de exemplu, ciocăni usor cu degetul în foaie, cuvântul “restructurare”? Ce atunci eram în NATO? Nici tratatul de la Varşovia nu exista încă.
Un ofiter român atunci, nu ştia de restructurare. Ştia ca va fi dat afară şi atât. Şi apoi chestiile astea greţoase, scuipat, flegmă, erau absolut necesare? Aduc vre-un plus de estetică povestirii? Şi ce fel de ofiţer român este acesta? Parcă polcovnic însemna colonel? Adică pot eu să cred, că un ofiter al armatei regale române, accepta sa fie scuipat, fie şi numai pe bocanci, mă rog pe cizme, de un politruc semianalfabet, chiar dacă avea gradul de colonel? Dacă stau şi mă gândesc bine, se poate spune că este un text lipsit de patriotism, un amestec de vulgaritate şi neologisme care nu-şi au locul într-o creaţie literară. Aaa, şi mai este desigur şi numele voit ironic de Tiripleaşkin, poate singura găselniţă fericită din text...
Continuă să disece mărunt paragraful. In faţa sa secretara nota conştiincios ideile, care i se păreau memorabile, din spusele Bossului în timp ce gândul îi fugise departe.“Azi probabil are iarăşi o zi proastă, ulcerul, sau ce naiba o fi având, îi dă de furcă şi uite ce face din nuvelă! Dacă mai ia în tărbacă şi paginile următoare, nu se mai opreşte o oră din trăncăneală.”
Ascultându-l pe Boss, autorul se făcu din ce în ce mai mic, pe scaunul fără spătar pe care stăteau toţi debutanţii, o idee mai veche a acestuia, asta ca să nu se spună că au spate, cum motivase el. Privea hăituit împrejur, pe măsură ce criticile se îngrămădeau peste capul său, ca norii de furtună, străpunşi arareori de raza firavă a câte unei aprecieri pozitive.
Oftă gândindu-se că mai are pe viitor de îndurat şi atacurile celorlalţi câţiva redutabili condeieri, abonaţi la cuvânt, ca să sustină opinia şefului doar, doar îi va publica în revistă.”Per aspera ad astra” îşi spuse mândru de cunostiinţele sale de latină. Se temea în special de părerea recentului laureat al "Concursului Naţional de Proză cu Specific Rural Ion Tălâmbu" din judetul… oare din care judet? se întrebă, foindu-se neliniştit.
“In fond ce mai contează o critică în plus” îşi spuse, în timp ce cuvintele se scurgeau în jurul său, învăluindu-l pe nesimţite în plasa lor sonoră. Cu celălalt vorbitor cu ziua nu erau probleme, "că ăsta nu este ca laureatul abstinent, se rezolvă la o vodcă lungă", găsi el repede soluţia salvatoare.
Sunetul strident al unui celular răsună în încăpere.
Bossul se opri din discurs, răspunse scurt monosilabic, apoi închise aparatul punând punct conversaţiei.
-Eu vă las să continuaţi discuţia fără mine, zise, mi-aţi auzit părerea. Consider că autorul este în regres, diagnostică scurt, în timp ce îşi îndesa manuscrisele într-o servietă mare popească, pe care o avea de pe vremea când fusese inspector la cultură. Sunt chemat de unul din ciocoii ăştia noi, pentru o sponsorizare la revistă, că dacă n-aş fi eu... mai adaugă din mers cu o uşoară emfază în glas, în timp ce se îndrepta spre iesire.
………………………………………………
Voci amestecate cu clinchete de pahare se răspândiră destinse în încăpere. Secretara îşi lăsase fericită pixul pe foaie, masându-şi uşor degetele amorţite, în timp ce inspecta cu un ochi critic adunarea. Lângă ea, cel care era poreclit în taină Guru se grăbea să-şi îndese în gura ştirbă, ultimii covrigei de pe farfurie. In coltul opus, “Marele sonetist” încerca grăbit şi el să profite de momentul de acalmie pentru a-şi recita una din proaspetele “capodopere” întru admiraţia unei june pe care pusese ochii mai demult.
Fericit că a scăpat atât de uşor, tânărul autor se grăbi să mai prindă şi el un pahar din sticla pusă la bătaie. Ştia că nu va scăpa numai cu asta, cei nărăviţi aveau să-l tragă la sfârşit cu ei, într-o cârciumă, la băutură, dar parcă nu-i părea chiar aşa de rău.
Privindu-i peste ochelarii împinşi pe vârful nasului, secretara tuşi discret, pentru a le atrage atentia :
-Ei cine mai are astăzi ceva de citit?
Protejat de umbrele înserării, care se insinuau treptat în încăpere, cenaclul îşi reluă domol cursul.

[Sofia Sincă]

Genial! Îmi place tot textul cu alura sa sarcastică la adresa cenaclurilor de astăzi. Totul depinde de starea bossului şi de colicii lui de la stomac. Bietul prozator... nimic nu a făcut pe placul acestuia. Nici un pic de fantezie nu i-a fost acceptată.

De fapt - oglinda lansărilor contemporane, relevă acest text cu simţ şi cu pricepere, cu ironia binecunoscută a autorului.

De reproşat: diacritice lipsă multe şi semne de punctuaţie, chiar şi punctul lipsă, sau puse între cuvinte cu blancuri de o parte şi de alta.

În rest doar apreciere!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Şapte dintr-o lovitură?

Originală modalitate de  a comunica  mesaje multiple, întrucât realitatea cenaclului este privită din mai multe perspective. Sarcastic, întâi de toate, dar la fel de fermecător.

  

[Corina Militaru]

Oo, am citit textul dintr-o suflare. Autorul nu se dezminte. Ne ofera o satira la adresa cenaclurilor de azi, bine conturata si condimentata. Felicitari!

Cu pretuire,

[Chris]

Se vede că ştiţi cum merg treburile prin cenacluri :)))

[Ionel Mony Constantin]

 

Mulţumiri profunde tuturor care au avut răbdarea să mă citească.

   Aşa cum bine s-a observat, textul, nu foarte nou, este inspirat din realitatea foarte mulţilor ani de cenalu pe care i-a petrecut autorul. Probabil şi câteva din modestele mele reuşite literare se datorează acestei "discipline" cenacliste care a devenit o a doua mea natură. In indelungatele mele " bătălii" literare am ajuns printre altele sa fiu cel pe care îl descoperiţi azi dvs, in scrieri şi in comenturi, cu bune şi cu rele. Personajul principal Bossul există, şi nu şi-a  schimbat nici azi prea mult obiceiurile. Un ochi avizat mă poate descoperi şi pe mine printre cele câteva personaje creionate in grabă. IMC

PS .  Poate unii se vor întreba ce soartă a avut textul meu atunci când a fost citit în cenaclu ?  Nimic mai simplu, autorul a fost aspru criticat de cei care s-au simţit cu musca pe căciulă şi i s-a refuzat publicarea. A fost dat tiparului într-o altă revistă unde " greşeala comisă " a fost trecută cu vederea.

[Sofia Sincă]

Oricum, trebuie să perseveraţi cu textul şi pe la alte cenacluri... Se vor mai găsi probabil şi dintre cei care gândesc pozitiv şi drept, însuşindu-şi critica.

Ionel Mony Constantin a spus :

 

Mulţumiri profunde tuturor care au avut răbdarea să mă citească.

   Aşa cum bine s-a observat, textul, nu foarte nou, este inspirat din realitatea foarte mulţilor ani de cenalu pe care i-a petrecut autorul. Probabil şi câteva din modestele mele reuşite literare se datorează acestei "discipline" cenacliste care a devenit o a doua mea natură. In indelungatele mele " bătălii" literare am ajuns printre altele sa fiu cel pe care îl descoperiţi azi dvs, in scrieri şi in comenturi, cu bune şi cu rele. Personajul principal Bossul există, şi nu şi-a  schimbat nici azi prea mult obiceiurile. Un ochi avizat mă poate descoperi şi pe mine printre cele câteva personaje creionate in grabă. IMC

PS .  Poate unii se vor întreba ce soartă a avut textul meu atunci când a fost citit în cenaclu ?  Nimic mai simplu, autorul a fost aspru criticat de cei care s-au simţit cu musca pe căciulă şi i s-a refuzat publicarea. A fost dat tiparului într-o altă revistă unde " greşeala comisă " a fost trecută cu vederea.

[gina zaharia]

Interesant!!! mi-a plăcut mult. Am stat cuminte în banca mea de la cenaclul acesta și v-am ascultat citind. Apoi i-am urmărit și pe ceilalți. Bossul se va întoarce și își va recăpăta locul!:)  Am aplaudat!!!!

[Ionel Mony Constantin]

Doamna Gina, nu eu eram debutantul:)

gina zaharia a spus :

Interesant!!! mi-a plăcut mult. Am stat cuminte în banca mea de la cenaclul acesta și v-am ascultat citind. Apoi i-am urmărit și pe ceilalți. Bossul se va întoarce și își va recăpăta locul!:)  Am aplaudat!!!!

[gina zaharia]

 Dar nu m-am referit la cenaclul acela real, m-am referit la scrierea de aici, eu , cititorul din cenaclul Însemne. Desigur, v-am auzit vocea doar prin reușita prozei, asta am vrut să spun. Stimă,

Ionel Mony Constantin a spus :

Doamna Gina, nu eu eram debutantul:)

gina zaharia a spus :

Interesant!!! mi-a plăcut mult. Am stat cuminte în banca mea de la cenaclul acesta și v-am ascultat citind. Apoi i-am urmărit și pe ceilalți. Bossul se va întoarce și își va recăpăta locul!:)  Am aplaudat!!!!

[Chris]

Un ochi avizat mă poate descoperi şi pe mine printre cele câteva personaje creionate in grabă.

In coltul opus, “Marele sonetist” încerca grăbit şi el să profite de momentul de acalmie pentru a-şi recita una din proaspetele “capodopere” întru admiraţia unei june pe care pusese ochii mai demult.

?? Îmi dau şi eu cu părerea...:)))

[Vasilisia Lazăr]

Text transferat în Colecția de proză.

[Ionel Mony Constantin]

mulţumiri

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Text transferat în Colecția de proză.